2 intrări

9 definiții

CUANTIFICÁT adj. (FIZ., FILOZ.) discontinuu, discret. (Valoare ~.)

CUANTIFICÁ, cuantífic, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu). – După fr. quantifier.

CUANTIFICÁ, cuantífic, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu). – După fr. quantifier.

cuantificá (a ~) (cuan-) vb., ind. prez. 3 cuantífică

cuantificá vb. (sil. cuan-), ind. prez. 1 sg. cuantífic, 3 sg. și pl. cuantífică

CUANTIFICÁ vb. (FIZ.) a cuantiza.

CUANTIFICÁ vb. I. tr. 1. A determina cantitatea a ceva. 2. A stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită valoare fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile acesteia să varieze discontinuu; a cuantiza. [Pron. cuan-. / cf. fr. quantifier].

CUANTIFICÁ vb. tr. 1. (log.) a atribui o cantitate unui termen. 2. a determina cantitatea a ceva. ◊ a preciza cantitatea predicatului în raport cu subiectul. 3. a stabili valorile discontinue pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune unei mărimi fizice o variație discontinuă, prin cuantă. (după fr. quantifier)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUANTIFICÁT adj. (FIZ., FILOZ.) discontinuu, discret. (Valoare ~.)

Intrare: cuantificat
cuantificat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuantificat cuantificatul cuantifica cuantificata
plural cuantificați cuantificații cuantificate cuantificatele
genitiv-dativ singular cuantificat cuantificatului cuantificate cuantificatei
plural cuantificați cuantificaților cuantificate cuantificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cuantifica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuantifica cuantificare cuantificat cuantificând singular plural
cuantifică cuantificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuantific (să) cuantific cuantificam cuantificai cuantificasem
a II-a (tu) cuantifici (să) cuantifici cuantificai cuantificași cuantificaseși
a III-a (el, ea) cuantifică (să) cuantifice cuantifica cuantifică cuantificase
plural I (noi) cuantificăm (să) cuantificăm cuantificam cuantificarăm cuantificaserăm, cuantificasem*
a II-a (voi) cuantificați (să) cuantificați cuantificați cuantificarăți cuantificaserăți, cuantificaseți*
a III-a (ei, ele) cuantifică (să) cuantifice cuantificau cuantifica cuantificaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)