9 definiții pentru cușcuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUȘCÚȘ s. n. Pastă făinoasă în formă de bobițe (pusă în supă sau garnitură la carne etc.) – Din tc. kuskus. Cf. fr. couscous.

cușcuș sns [At: ȘIO / E: tc kuš-kuš cf fr couscous] (Înv) 1 Pastă făinoasă în bobițe pentru supă, ca garnitură la carne etc. 2 (Bot; îc) ~ roșu Ciupercă din familia amanitacee (Amanita rubescens).

CUȘCÚȘ s. n. Pastă făinoasă în formă de bobițe (întrebuințată în supă, ca garnitură la carne etc.) – Din tc. kuskus. Cf. fr. couscous.

CUȘCÚȘ s. n. Pastă făinoasă în formă de bobițe, întrebuințată ca adaos în supă, ca garnitură la carne etc.

cușcuș n. un fel de mâncare orientală făcută din griș sau mălaiu, cu grăsime de berbece și cu sos de găină. [Turc. KUSKUS].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cușcúș s. m. – Pastă făinoasă în formă de bobițe. Tc. (arab.) kuskus (Șeineanu, II, 150; Ronzevalle 138; Graur, BL, VI, 330), cf. fr. couscous, sp. (al)cuzcuz.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CUȘCUȘ s.n. Crupe de grâu, orz sau hrișcă, în formă de bobițe; prin ext. preparatul culinar, tipic nord-african, realizat prin fierberea crupelor (ca un terci), servit cu carne de batal, legume diverse și năut; var. cuscus; tc. kuskus, arabă kuskusu.

Intrare: cușcuș
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cușcuș
  • cușcușul
  • cușcușu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cușcuș
  • cușcușului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cușcuș

  • 1. Pastă făinoasă în formă de bobițe (pusă în supă sau garnitură la carne etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: