16 definiții pentru crupă

CRÚPĂ, crupe, s. f. 1. Regiune a corpului unor mamifere, aflată în partea superioară a trunchiului, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe.

CRÚPĂ crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe.

CRÚPĂ, crupe, s. n. Partea de dinapoia corpului unui; cal, de la șale pînă la coadă. Punînd mina dreaptă pe crupa calului și sucind capul, văzu nourii care se îmbulzeau deodată din apus. SADOVEANU, Z. C. 39. Un vîntuleț răcoros îi înfășură gîtul și crupa ca într-o pînză udă. GÎRLEANU, L. 29. Călăreț rotaș împingea de crupa calului său... desperat că gloaba nu vrea să intre în vagon. D. ZAMFIRESCU, R. 71.

crúpă (parte a corpului mamiferelor, formă de relief) s. f., g.-d. art. crúpei; pl. crúpe

crúpă (zool., geogr.) s. f., g.-d. art. crúpei; pl. crúpe

CRÚPĂ s. (ANAT.) sapă, (reg.) șaucă. (~ la cal.)

CRÚPĂ s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se întinde din regiunea lombară până la coadă. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Formă de relief compusă din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. [< fr. croupe].

CRÚPĂ s. f. 1. partea dinapoi a coapselor calului, între șale și baza cozii. ◊ partea de jos a cruponului (1). 2. formă de relief din două versante care se unesc după o linie. (< fr. croupe)

CRÚPĂ, crupe, s.f. Partea superioară a corpului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.

crúpă (crúpe), s. f. – Partea dinapoi și de sus a trunchiurilor unor mamifere. Fr. croupe.Der. crupier, s. m., din fr. croupier.

CRÚPĂ ~e f. Partea de dinapoi și de sus a corpului unor mamifere (de la șale până la coadă). /<fr. croupe

*crúpă f., pl. e (fr. croupe, d. germ. kruppe. V. grup). Partea din apoĭ a spinăriĭ vitelor (sapa, șaŭca).

crupe f. pl. bulgur. [Slav. KRUPA].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRÚPĂ s. (ANAT.) sapă, (reg.) șáucă. (~ la cal.)

crúpă, s.f. – v. clupă („instrument cu care se măsoară grosimea buștenilor”).

crúpă, s.f. – v. clupă.

Intrare: crupă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cru crupa
plural crupe crupele
genitiv-dativ singular crupe crupei
plural crupe crupelor
vocativ singular
plural