15 definiții pentru cruciadă cruciată

CRUCIÁDĂ, cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către cruciații din Europa Apuseană și Centrală în Orientul Apropiat în perioada dintre 1096 și 1270, sub motivul eliberării mormântului lui Hristos din Ierusalim de sub ocupația musulmanilor; p. gener. (în Evul Mediu) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altor religii. [Pr.: -ci-a-.Var.: cruciátă s. f.] – Din fr. croissade, it. crociata (refăcut după cruce).

CRUCIÁDĂ, cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 și 1270 și care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupația musulmanilor, urmăreau, de fapt, o expansiune teritorială, economică și politică; p. gener. orice expediție militară împotriva unor eretici sau adepților altor religii în evul mediu. [Pr.: -ci-a-. – Var.: cruciátă s. f.] – Din fr. croisade, it. crociata (refăcut după cruce).

CRUCIÁDĂ, cruciade, s. f. Fiecare din seria de expediții cu caracter militar, organizate în evul mediu de Europa occidentală în Orientul Mediteranei sub pretextul de a elibera mormîntul lui Iisus Hristos de sub turci (în realitate pentru acaparare de teritorii). – Pronunțat: -ci-a-. – Variantă: cruciátă s. f.

cruciádă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. cruciádei; pl. cruciáde

cruciádă s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. cruciádei; pl. cruciáde

CRUCIÁDĂ s.f. Nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii. [Pron. -ci-a-, var. cruciată s.f. / < cruce, după it. cruciata, fr. croisade].

CRUCIÁDĂ s. f. 1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii. 2. (fig.) campanie, luptă. (după fr. croisade, it. cruciata)

CRUCIÁDĂ ~e f. ist. Fiecare din cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse în Orientul apropiat de feudalii din Europa, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Isus Hristos, urmăreau cucerirea de noi teritorii. [G.-D. cruciadei; Sil. ci-a-] /<fr. croissade, it. crociata

CRUCIÁTĂ s. f. v. cruciadă.

CRUCIÁTĂ s. f. v. cruciadă.

CRUCIÁTĂ s. f. v. cruciadă.

CRUCIÁTĂ s.f. v. cruciadă.

cruciată f. 1. nume dat expedițiunilor întreprinse de creștini în evul-mediu spre a relua Palestina dela Muzulmani; 2. fig. opintiri concentrate pentru a combate niște instituțiuni, niște abuzuri.

Cruciate f. pl. se numără 8 cruciate (1095-1270): I-a, comandată de Godofred de Bulion (1095-1099); a II-a, comandată de Ludovic VII și de Conrad III (1147-1149); III-a, de Filip August, de Richard inimă-de-leu și de Frideric Barbarossa (1189-1192); IV-a, de Balduin de Flandra (1202-1204); V-a, de regele Ierusalimului si de Andreiu, regele Ungariei (1217-1221); VI-a, de Frideric VI (1228-1229); VII-a și VIII-a, de St. Ludovic (1248-1254 și 1270).

*cruciátă f., pl. e (d. cruciat). Nume dat, în evu mediŭ, expedițiunilor armatelor creștineștĭ care se luptaŭ contra păgînilor ca să libereze Ierusalimu saŭ contra ereticilor. Fig. Luptă înverșunată și concentrată. – Fals -adă.

Intrare: cruciadă
cruciadă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crucia cruciada
plural cruciade cruciadele
genitiv-dativ singular cruciade cruciadei
plural cruciade cruciadelor
vocativ singular
plural
cruciată
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crucia cruciata
plural cruciate cruciatele
genitiv-dativ singular cruciate cruciatei
plural cruciate cruciatelor
vocativ singular
plural