10 definiții pentru cronometrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRONOMETRÍE s. f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. – Din fr. chronométrie.

CRONOMETRÍE s. f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. – Din fr. chronométrie.

cronometrie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr chronométrie] (Fiz) 1 Parte a metrologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru determinarea timpului. 2 Tehnică a construirii de aparate pentru măsurat timpul.

CRONOMETRÍE s. f. Partea fizicii care se ocupă cu studiul măsurării timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul.

CRONOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care studiază măsurarea timpului. ♦ Tehnica construirii cronometrelor. [Gen. -iei. / < fr. chronométrie].

CRONOMETRÍE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie)

CRONOMETRÍE f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării timpului. /<fr. chronométrie

*cronometríe f. Știința măsuriĭ tĭmpuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cronometríe (-me-tri-) s. f., art. cronometría, g.-d. cronometríi, art. cronometríei

cronometríe s. f. (sil. -tri-), art. cronometría, g.-d. cronometríi, art. cronometríei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CRONO- „timp, durată, temporalitate”. ◊ gr. khronos „timp, durată” > fr. chrono-, germ. id., engl. id., it. crono- > rom. crono-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul științific al ritmurilor biologice ale viețuitoarelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de timp; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument pentru înregistrarea duratelor de desfășurare a evenimentelor, fenomenelor, operațiilor etc. 2. Aparat automat de precizie, utilizat la verificarea funcționării cronometrelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Totalitatea operelor în care faptele sînt prezentate cronologic. 2. Figură de stil care constă în descrierea temporală a unor momente sau evenimente; ~gram (v. -gram), s. n., cronogramă* (1); ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Informație dată de literele unei inscripții, ale unei fraze etc., care au și o semnificație numerală, reprezentînd cifre romane; sin. cronogram. 2. Historiogramă*; ~hidroizopletă (v. hidro-1, v. izo-, v. -pletă), s. f., cronoizopletă a umidității; ~izopletă (v. izo-, v. -pletă), s. f., linie care unește pe o hartă punctele cu aceeași umiditate; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu datarea evenimentelor istorice în vederea stabilirii succesiunii acestora. 2. Istoria vieții unui ecosistem, alcătuită din aspecte filogenetice și aspecte bionomice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru măsurarea timpului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument de precizie, folosit pentru măsurarea intervalelor de timp; ~profesiogramă (v. profesio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei în timp a fiecărei operații componente; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp; ~taraxie (v. -taraxie), s. f., confuzie în orientarea temporală, asociată cu incapacitatea de a identifica datele și de a le aprecia durata timpului; ~trop (v. -trop), adj., referitor la regularitatea unui ritm.

Intrare: cronometrie
  • silabație: -me-tri-e info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cronometrie
  • cronometria
plural
genitiv-dativ singular
  • cronometrii
  • cronometriei
plural
vocativ singular
plural

cronometrie

  • 1. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: