CRONOFOTOGRAFIE, cronofotografii, s. f. Analiză, studiu al mișcării prin fotografieri repetate la intervale scurte de timp. – Din fr. chronophotographie.

cronofotografie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr chronophotographie] Înregistrare fotografică a unei mișcări, la intervale scurte de timp, în scopul studierii ei.

CRONOFOTOGRAFIE, cronofotografii, s. f. Înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia. – Din fr. chronophotographie.

CRONOFOTOGRAFIE s.f. Reprezentare fotografică a unei mișcări cu ajutorul mai multor fotografii instantanee, luate la scurte intervale de timp. [Gen. -iei. / < fr. chronophotographie, cf. gr. chronos – timp, fr. photographie].

CRONOFOTOGRAFIE s. f. înregistrare fotografică a unei mișcări la scurte intervale de timp, în scopul studierii acesteia. (< fr. chronophotographie)

cronofotografie (desp. -to-gra-) s. f., art. cronofotografia; g.-d. art. cronofotografiei; pl. cronofotografii, art. cronofotografiile (desp. -fi-i-)

cronofotografie (-to-gra-) s. f., art. cronofotografia; g.-d. art. cronofotografiei; pl. cronofotografii, art. cronofotografiile

cronofotografie s. f. (sil. -gra-) → grafie

CRONO- „timp, durată, temporalitate”. ◊ gr. khronos „timp, durată” > fr. chrono-, germ. id., engl. id., it. crono- > rom. crono-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiul științific al ritmurilor biologice ale viețuitoarelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de timp; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument pentru înregistrarea duratelor de desfășurare a evenimentelor, fenomenelor, operațiilor etc. 2. Aparat automat de precizie, utilizat la verificarea funcționării cronometrelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Totalitatea operelor în care faptele sînt prezentate cronologic. 2. Figură de stil care constă în descrierea temporală a unor momente sau evenimente; ~gram (v. -gram), s. n., cronogramă* (1); ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Informație dată de literele unei inscripții, ale unei fraze etc., care au și o semnificație numerală, reprezentînd cifre romane; sin. cronogram. 2. Historiogramă*; ~hidroizopletă (v. hidro-₁, v. izo-, v. -pletă), s. f., cronoizopletă a umidității; ~izopletă (v. izo-, v. -pletă), s. f., linie care unește pe o hartă punctele cu aceeași umiditate; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu datarea evenimentelor istorice în vederea stabilirii succesiunii acestora. 2. Istoria vieții unui ecosistem, alcătuită din aspecte filogenetice și aspecte bionomice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru măsurarea timpului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument de precizie, folosit pentru măsurarea intervalelor de timp; ~profesiogramă (v. profesio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei în timp a fiecărei operații componente; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp; ~taraxie (v. -taraxie), s. f., confuzie în orientarea temporală, asociată cu incapacitatea de a identifica datele și de a le aprecia durata timpului; ~trop (v. -trop), adj., referitor la regularitatea unui ritm.