12 definiții pentru cronicar

CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici sau de letopisețe. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). – Cronică + suf. -ar, (2) și din fr. chroniqueur.

CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici sau de letopisețe. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). – Cronică + suf. -ar, (2) și din fr. chroniqueur.

CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici și letopisețe. Radu Popescu a izbutit să se ridice la nivelul marilor cronicari moldoveni. IST. R.P.R. 219. De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu. redactarea de cronici (2). Cronicar dramatic. – Variantă: (1, învechit) hronicár (NEGRUZZI, S. R. 202) s. m.

cronicár s. m., pl. cronicári

cronicár s. m., pl. cronicári

CRONICÁR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.)

CRONICÁR s.m. 1. Autor de cronici și de letopisețe. 2. Ziarist, colaborator la un ziar, la o revistă, care redactează cronici (2). [Cf. fr. chroniqueur].

CRONICÁR s. m. 1. autor de cronici (1). 2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2). (< cronică + -ar)

CRONICÁR ~i m. 1) ist. Autor de cronici sau de letopisețe. 2) Jurnalist care scrie sau redactează cronici. /cronică + suf. ~ar

cronicar m. scriitor de cronici: de așa vremi se ’nvredniciră cronicarii și rapsozii EM.

*cronicár m. (neol. din sec. 17 d. cronică saŭ d. pol. kronikarz). Scriitor de cronică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRONICÁR s. (înv.) cronográf. (Un ~ moldovean.)

Intrare: cronicar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cronicar cronicarul
plural cronicari cronicarii
genitiv-dativ singular cronicar cronicarului
plural cronicari cronicarilor
vocativ singular
plural