8 definiții pentru croncănitor

croncănitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. III, 8 / Pl: ~i, ~oare / E: croncăni + (i)tor] 1 (D. păsări) Care croncănește. 2 (D. sunete) Ca un croncănit.

CRONCĂNITÓR, -OÁRE, croncănitori, -oare, adj. Care croncănește. – Croncăni + suf. -tor.

CRONCĂNITÓR, -OÁRE, croncănitori, -oare, adj. Care croncănește. – Croncăni + suf. -tor.

CRONCĂNITÓR, -OÁRE, croncănitori, -oare, adj. (Despre unele păsări, p. ext. despre sunetul scos de ele) Care croncănește. Salcîmii... leagănă ciori croncănitoare. STANCU, D. 72. Trec corbii-n stoluri, trec mereu, Croncănitori și negri vin. LESNEA, I. 70. Cîrduri de corbi negri, cu zvon croncănitor. ALECSANDRI, P. III 341.

croncănitór adj. m., pl. croncănitóri; f. sg. și pl. croncănitoáre

croncănitór adj. m., pl. croncănitóri; f. sg. și pl. croncănitoáre

CRONCĂNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care croncănește. /a croncăni + suf. ~tor

croncănitor a. care croncănește: trece un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori AL.

Intrare: croncănitor
croncănitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croncănitor croncănitorul croncănitoare croncănitoarea
plural croncănitori croncănitorii croncănitoare croncănitoarele
genitiv-dativ singular croncănitor croncănitorului croncănitoare croncănitoarei
plural croncănitori croncănitorilor croncănitoare croncănitoarelor
vocativ singular
plural