CRONAXIE s. f. Timpul fiziologic minim în care are loc o excitație; timpul în care un curent electric trebuie să parcurgă un nerv, un mușchi etc., pentru a-l excita. – Din fr. chronaxie.

cronaxie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr chronaxie] Timp minim în care are loc o excitație.

CRONAXIE s. f. Timpul minim în care are loc o excitație; timpul în care un curent electric trebuie să parcurgă un nerv, un mușchi etc., pentru a-l excita. – Din fr. chronaxie.

CRONAXIE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare].

CRONAXIE s. f. timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. (< fr. chronaxie)

cronaxie (desp. cro-na-/cron-a-) s. f., art. cronaxia, g.-d. cronaxii, art. cronaxiei

!cronaxie (cro-na-/cron-a-) s. f., art. cronaxia, g.-d. cronaxii, art. cronaxiei

cronaxie s. f. (sil. mf. cron-), art. cronaxia, g.-d. cronaxii, art. cronaxiei

CRON-, v. CRONO-. □ ~axie (v. -axie), s. f., 1. Timp minim în care are loc o excitație. 2. Timp fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; ~aximetrie (v. axi/o-₁ v. -metrie₁), s. f., măsurare a cronaxiei; ~aximetru (v. axi/o-₁, v. -metru₁), s. n., aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta.