CROMOZOM, cromozomi, s. m. (Biol.) Unitate genetică, structurală, constantă, a nucleului, cu organizare și funcții proprii, cu însușire de autoreproducere și care deține informația ereditară specifică. – Din fr. chromosome.

cromozom sm [At: ENC. AGR. II 220 / V: ~osom / Pl: ~i / E: fr chromosome] (Blg) Corpuscul al nucleului, purtător al caracterelor ereditare, format în timpul diviziunii celulei și variabil ca formă la fiecare specie.

CROMOZOM, cromozomi, s. m. (Biol.) Corpuscul al nucleului, purtător al caracterelor ereditare, care se formează în timpul diviziunii celulei și care este variabil ca formă la fiecare specie. – Din fr. chromosome.

CROMOZOM, cromozomi, s. m. (Biol.) Corpuscul de substanță nucleară care se formează în timpul diviziunii celulei, variabil ca formă la fiecare specie.

CROMOZOM s.m. Particulă care ia naștere din nucleul unei celule în timpul diviziunii ei. [< fr. chromosome, cf. gr. chroma – culoare, soma – corp].

CROMOZOM s. m. element structural care ia naștere din nucleul celulei în timpul mitozei, purtător al caracterelor ereditare. (< fr. chromosome)

CROMOZOM ~i m. biol. Element structural al nucleului celular la plante și la animale, care deține informația ereditară specifică. /<fr. chromosome

cromosom sm vz cromozom

cromozom s. m., pl. cromozomi

cromozom s. m., pl. cromozomi

cromozom s. m., pl. cromozomi

cromozom, pl. cromozomi

CROMO- „culoare, pigmentație, materie colorată, pigment, cromatină, coloranți”. ◊ gr. khroma „culoare” > fr. chromo-, germ. id., engl. id., it. cromo- > rom. cromo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., cromatoblast*; ~centru (v. -centru), s. n., 1. s. n. pl., Corpusculi de cromatină din nucleul aflat în stare de repaus sau în stadiul interfazei, care absorb și fixează diferite substanțe colorate., 2. s. n., Regiune cromozomială heterocromatică; ~cistoscopie (v. cisto-, v. -scopie), s. f., examinare cu cistoscopul a funcției renale și a permeabilității ureterelor cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. cromoureteroscopie, cistocromoscopie; ~cit (v. -cit), s. n., cromatocit*; ~colografie (v. colo-₂, v. -grafie), s. f., procedeu de tipar colografic în culori; sin. cromocolotipie, cromoheliografie; ~colotipie (v. colo-₂, v. -tipie), s. f., cromocolografie*; ~condrie (v. -condrie), s. f., mitocondrie granulară care dă naștere, în interiorul ei, unui pigment; ~crinie (v. -crinie), s. f., secreție sau excreție de materii colorate; ~fag (v. -fag), s. m., comatofag*; ~fil (v. -fil₁), adj., cromatofil*; ~fob (v. -fob), adj., (despre țesuturi și celule) care nu se colorează; ~for (v. -for), s. m., 1. Grup de atomi care, introduși în molecula combinațiilor organice, formează compuși coloranți. 2. Cromatofor* (1); ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., procedeu de obținere a fotografiilor în culori; ~fotolitografie (v. foto-, v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu de pregătire a unei forme de tipar plan litografic și multicolor, și de multiplicare a imaginilor prin reproducerea fotografică; ~fototerapie (v. foto-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a luminii colorate; ~fototipie (v. foto-, v. -tipie), s. f., stampă executată în tipar multicolor, pentru care formele de tipar au fost realizate cu ajutorul reproducerii fotomecanice; ~gen (v. -gen₁), adj., s. m., 1. adj., Care produce pigmenți. 2. s. m., Substanță care formează prin oxidare compuși colorați; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a pigmenților; ~heliografie (v. helio-, v. -grafie), s. f., cromocolografie*; ~lipoide (v. lipo-, v. -id), s. f. pl., picături de ulei, cu pigmenți de carotină, din celulele unor alge și ciuperci; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu litografic de imprimare policromă; ~mere (v. -mer), s. n. pl., granule de cromatină dispuse liniar de-a lungul filamentului cromozomial sau al cromonemei; ~nemă (v. -nemă), s. f., 1. Filament cromozomial lung și spiralat, observat în profaza mitozei și a meiozei. 2. Lanț de ADN în bacterii și virusuri; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a pigmenților sau coloranților pe o celulă sau pe o formațiune celulară, pe un țesut sau organ; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., 1. Cromatoplasmă*. 2. Rețeaua cromatinei nucleare; ~plast (v. -plast), s. n., cromatoplast*; ~radiometru (v. radio-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru măsurarea și dozarea razelor X; ~spiră (v. -spiră), s. f., filament spiralat cromatic, care apare în nucleu în timpul diviziunii haplomitotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratare a unor maladii prin utilizarea luminii colorate; ~tip (v. -tip), s. n., parte a genotipului care este localizată în cromozomi; ~tipie (v. -tipie), s. f., reproducere litografică în culori, obținută pe cale fotochimică; ~tipografie (v. tipo-, v. -grafie), s. f., procedeu de tipărire multicoloră cu elementele de imprimare în relief; ~tropi (v. -trop), s. m. pl., coloranți acizi și azoici, care vopsesc lîna în roșu pînă la violet și care au la lumină o rezistență relativ bună; ~ureteroscopie (v. uretero-, v. -scopie), s. f., cromocistoscopie*; ~xilografie (v. xilo-, v. -grafie), s. f., tipar înalt multicolor, executat pe clișee gravate în lemn; ~zom (v. -zom), s. m., corpuscul de substanță nucleară formată în timpul diviziunii cariocinetice și purtător al caracterelor ereditare.

CROMOZÓM (< fr. {i}; {s} cromo- + gr. soma „corp”) s. m. Unitatea genetică, structurală, constantă, a nucleului, cu organizare și funcții proprii, cu însușire de autoreproducere și care deține informația ereditară specifică. Este constituit din acizi nucleici (DNA și RNA) și substanțe proteice; poate avea aspect de filament, bastonaș, elipsă sau sferă; dimensiunile variază între 1 și 100 μ; numărul lor, constant pentru fiecare specie animală sau vegetală, variază de la 2 (Ascaris megalocephala univalens) la 100 sau mai mulți (lepidoptere, crustacee decapode). ◊ C. sexual (de sex) = c. specializat, care determină sexul organismului; are patru tipuri: c. X, care există asociat cu unul identic, la unul din sexe (XX), ori cu un altul, diferit de el (c. Y) sau nu are nici o pereche, la celălalt sex (XY sau XO); c. Y, specializat, cu acțiune masculizantă, la sexul heterozigot, unde există asociat cu un c. X (XY, masculin) și absent la sexul homozigot (XX, feminin); c. W și c. Z, prezenți la animale; sin. alozom, heterocromozom, heterozom. ◊ C. somatic = oricare dintre c. unui organism, cu excepția celor de sex.

CROMOZOM s. (BIOL.) cromozom sexual v. alozom; cromozom somatic v. autozom.

CROMOZOM SEXUAL s. (BIOL.) alozom, heterocromozom, heterozom.