8 definiții pentru cromatogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROMATOGÉN, -Ă, cromatogeni, -e, adj. Care colorează, care produce materii colorante. – Din fr. chromatogène.

CROMATOGÉN, -Ă, cromatogeni, -e, adj. Care colorează, care produce materii colorante. – Din fr. chromatogène.

cromatogen, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr chromatogène] 1 Care colorează. 2 Care produce materii colorante.

CROMATOGÉN, -Ă adj. Care colorează; care produce materii colorante; cromogen. [< fr. chromatogène, cf. gr. chroma – culoare, gennan – a produce].

CROMATOGÉN, -Ă adj. care produce materie colorantă. (< fr. chromatogène)

CROMATOGÉN ~ă (~i, ~e) 1) Care colorează. 2) Care produce materii colorante. /<fr. chromatogene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cromatogén adj. m., pl. cromatogéni; f. cromatogénă, pl. cromatogéne

cromatogén adj. m., pl. cromatogéni; f. sg. cromatogénă, pl. cromatogéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CROMATO- „culoare, colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma, khromatos „culoare” > fr. chromato-, engl. id., germ. id., it. cromato- > rom. cromato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă tînără care conține sau care poate produce pigmenți; sin. cromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., celulă cu pigmenți; sin. cromocit; ~disopsie (v. dis-, v. -opsie), s. f., imposibilitate de a distinge culorile; ~fag (v. -fag), s. m., celulă fagocită care înglobează pigmenți; sin. cromofag; ~fil (v. -fil1), adj., care fixează coloranții; sin. cromofil; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate a unor plante pentru materiile colorate; ~fobie (v. -fobie), s. f., ereutofobie*; ~for (v. -for), s. m., 1. Celulă care conține pigment colorat; sin. cromofor (2). 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare, care conține clorofilă sau alți pigmenți; ~gen (v. -gen1), adj., care colorează sau care produce materii colorante; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a unor substanțe colorate de către bacterii și fungi, ca rezultat al activității metabolice; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, filtrîndu-se printr-un absorbant; ~gramă (v. -gramă), s. f., repartiție diferită a componenților unui amestec de substanțe în soluție, care se filtrează printr-un mediu poros; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere și de dispariție a cromatinei nucleare; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul materiilor colorante de origine vegetală; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea intensității culorilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți, la bacterii și cianoficee; sin. cromoplasmă (1); ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau din fructele coapte, cu rol asemănător colorplastelor; sin. cromoplast; ~rexă (v. -rexă), s. f., proces de fragmentare sau de fisurare a nucleului celular într-un număr de particule care se împrăștie în citoplasmă; ~taxie (v. -taxie), s. f., afinitate a unor substanțe de a ataca selectiv cromatina nucleară.

Intrare: cromatogen
cromatogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cromatogen
  • cromatogenul
  • cromatogenu‑
  • cromatoge
  • cromatogena
plural
  • cromatogeni
  • cromatogenii
  • cromatogene
  • cromatogenele
genitiv-dativ singular
  • cromatogen
  • cromatogenului
  • cromatogene
  • cromatogenei
plural
  • cromatogeni
  • cromatogenilor
  • cromatogene
  • cromatogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cromatogen

  • 1. Care colorează, care produce materii colorante.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cromogen

etimologie: