14 definiții pentru crizantemă

CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate și cu flori de culori variate, cu o inflorescență mare și bogată (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysanthème.

CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate și cu flori de culori variate, cu o inflorescență mare și bogată (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysanthème.

CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, care înflorește toamna tîrziu, cu o inflorescență mare și bogată, de culori foarte variate (Chrysanlhemum indicum). Sute de mii de flori se ivesc dinăuntrul apelor, mari și albe, asemeni unor crizanteme. BOGZA, C. O. 301. Ridică de jos o crizantemă artificială. SAHIA, N. 100. Întîrziată fără vreme Se plimbă Toamna prin grădini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme. TOPÎRCEANU, M. 33.

crizantémă s. f., g.-d. art. crizantémei; pl. crizantéme

crizantémă s. f., g.-d. art. crizantémei; pl. crizantéme

CRIZANTÉMĂ s. (BOT.; Chrysanthemum indicum) dumitriță, tufănică, (reg.) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăișă, flori-de-iarnă (pl.), gura-paharului, romaniță-mare, rujă-de-toamnă, salomii-galbene (pl.).

CRIZANTÉMĂ s.f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu. [< fr. chrysanthème, cf. gr. chrysos – aur, anthemon – floare].

CRIZANTÉMĂ s. f. plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu; tufănică. (< fr. chrysamthème)

CRIZANTÉMĂ ~e f. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, care înflorește toamna târziu, cultivată pentru florile ei de diferite culori. /<fr. chrysantheme

crizantemă f. plantă din familia compuselor, cultivată în grădini pentru frumoasele sale flori galbene.

*crizantémă f., pl. e (fr. chrysanthème, m., d. vgr. hrysánthemon [d. hrysós, aur și ánthemon, floare]. V. hrisov și antologie). Bot. Tufănică, dumitriță, o plantă din familia compuselor, cu niște florĭ foarte frumoase, cu multe petale lungĭ și supțirĭ [!] (chrysánthemum saŭ pyrethrum [indicum și sinense]).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRIZANTÉMĂ s. (BOT.; Chrysanthemum indicum) dumitriță, tufănică, (reg.) aurátă, cătălínă, mărgărítă, román, tătăíșă, flori-de-iárnă (pl.), gura-pahárului, romaniță-máre, rujă-de-toámnă, salomii-gálbene (pl.).

CHRYSANTHEMUM L., CRIZANTEMĂ, TUFĂNICĂ, MARGARETĂ, fam. Comvositae. Gen originar din Asia, Africa, Europa, peste 150 spiecii, anuale și perene, plante erbacee, subfrutescente sau arbuști, 0,20-1,50 m înălțime. înflorește din mai-noiemb. și chiar tot timpul anului aplicând lumină artificială și alte tratamente. Tulpină robustă, erectă, ramificată, foliată. Frunze alterne, ovate, incize pînă la penatifide, cele superioare adesea întregi. Flori (foliolele involucrului cu marginile membranoase, sînt imbricate) dispuse în capitule terminale cu diametru de diferite mărimi.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

crizantemă, crizanteme s. f. (er.) vulvă.

Intrare: crizantemă
crizantemă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crizante crizantema
plural crizanteme crizantemele
genitiv-dativ singular crizanteme crizantemei
plural crizanteme crizantemelor
vocativ singular
plural