2 intrări

7 definiții

criticant, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr critiquant] (Rar) 1-2 (Persoană) gata oricând să critice. 3-4 (Persoană) care bârfește Si: bârfitor, intrigant.

CRITICÁNT, -Ă, criticanți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. ♦ (Persoană) care bârfește; bârfitor, intrigant. – Din fr. critiquant.

CRITICÁNT, -Ă, criticanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. ♦ (Persoană) care bârfește; bârfitor, intrigant. – Din fr. critiquant.

criticánt (rar) adj. m., s. m., pl. criticánți; adj. f., s. f. criticántă, pl. criticánte

criticánt adj. m., s. m., pl. criticánți; f. sg. criticántă, pl. criticánte

CRITICÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Fam.) (Cel) care este gata oricând să facă o critică nedreaptă; care bârfește, bârfitor, intrigant. [Cf. fr. critiquant].

CRITICÁNT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (cel) care este gata oricând să facă o critică negativă; care bârfește, intrigant. (< fr. critiquant)

Intrare: criticant (adj.)
criticant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular criticant criticantul criticantă criticanta
plural criticanți criticanții criticante criticantele
genitiv-dativ singular criticant criticantului criticante criticantei
plural criticanți criticanților criticante criticantelor
vocativ singular
plural
Intrare: criticant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular criticant criticantul
plural criticanți criticanții
genitiv-dativ singular criticant criticantului
plural criticanți criticanților
vocativ singular
plural