14 definiții pentru crispație crispațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRISPÁȚIE, crispații, s. f. (Rar) Crispare. – Din fr. crispation.

crispație sf [At: CARAGIALE, S. 153 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr crispation] (Asr) Crispare1.

CRISPÁȚIE, crispații, s. f. Crispare. – Din fr. crispation.

CRISPÁȚIE, crispații, s. f. Crispare. Bolnavul face sforțări să se ridice într-un cot și încearcă printre crispațiile de durere să surîdă. C. PETRESCU, Î. II 72. Degetele-i trosneau într-o crispație disperată. VLAHUȚĂ, O. A. III Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile, stranii ale degetelor. CARAGIALE, O. I 294. – Pronunțat: -ți-e.

CRISPÁȚIE s.f. Crispare. [Gen. -iei. / < fr. crispation].

CRISPÁȚIE s. f. crispare. (< fr. crispation)

CRISPÁȚIE ~i f. Contracție involuntară și violentă; crispare; contractare; contorsiune. [Art. crispația; G.-D. crispației; Sil. -ți-e] /<fr. crispation

crispați(un)e f. contracțiunea nervilor sau a mușchilor.

*crispațiúne f. (lat. crispátio, -ónis). Încrețitură. Contracțiune nervoasă orĭ musculară. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crispáție (rar) (-ți-e) s. f., art. crispáția (-ți-a), g.-d. art. crispáției; pl. crispáții, art. crispáțiile (-ți-i-)

crispáție s. f. (sil. -ți-e), art. crispáția (sil. -ți-a), g.-d. art. crispáției; pl. crispáții, art. crispáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRISPAȚIE s. contractare, crispare, încleștare. (~ feței.)

Intrare: crispație
crispație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crispație
  • crispația
plural
  • crispații
  • crispațiile
genitiv-dativ singular
  • crispații
  • crispației
plural
  • crispații
  • crispațiilor
vocativ singular
plural
crispațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crispațiune
  • crispațiunea
plural
  • crispațiuni
  • crispațiunile
genitiv-dativ singular
  • crispațiuni
  • crispațiunii
plural
  • crispațiuni
  • crispațiunilor
vocativ singular
plural

crispație crispațiune

  • exemple
    • Bolnavul face sforțări să se ridice într-un cot și încearcă printre crispațiile de durere să surîdă. C. PETRESCU, Î. II 72.
      surse: DLRLC
    • Degetele-i trosneau într-o crispație disperată. VLAHUȚĂ, O. A. III 121.
      surse: DLRLC
    • Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor. CARAGIALE, O. I 294.
      surse: DLRLC

etimologie: