criogenie sf [At: DEX² / P: cri-o~ / Pl: ~ii / E: fr cryogénie] Producere artificială a temperaturilor joase.

CRIOGENIE s.f. Tehnica producerii temperaturilor foarte joase. [Gen. -iei. / < fr. cryogénie].

CRIOGENIE s. f. 1. tehnica producerii temperaturilor foarte joase. 2. metoda îmbălsămării prin înghețare. (< fr. cryogénie)

criogenie s. f. (fiz.) ◊ „Criogenia. Sub acest nume [...] se înțelege într-o accepție mai nouă metoda îmbălsămării prin înghețare, fie la minus 79 de grade, cu ajutorul zăpezii carbonice, fie la minus 196 grade, cu ajutorul azotului lichid. Este o metodă folosită în ultimul timp, în special în S.U.A. unde s-au și creat locuri speciale, așa-numitele «cryotoriums» pentru depozitarea, în recipiente speciale, a corpurilor neînsuflețite înghețate.” Sc. 15 II 78 p. 5. ◊ „Timp de două zile, la Facultatea de electrotehnică din Craiova s-au desfășurat lucrările celui de-al doilea colocviu național de criogenie și electrotehnică.” Sc. 3 IV 80 p. 5 (din fr. cryogénie; cf. engl. cryogeny; PR sec. XX; DEX, DN3)

CRIOGENIE f. Producere a temperaturilor foarte joase. /<fr. cryogénie

criogenie (desp. cri-o-) s. f., art. criogenia, g.-d. criogenii, art. criogeniei

criogenie (cri-o-) s. f., art. criogenia, g.-d. criogenii, art. criogeniei

criogenie s. f. (sil. cri-o-), art. criogenia, g.-d. criogenii, art. criogeniei

CRIO-₁ „frig, ger, congelare, glacial”. ◊ gr. kryos „frig, gheață” > fr. cryo-, engl. id., germ. kryo- > rom. crio-. □ ~aeroterapie (v. aero-, v. -terapie), s. f., utilizare a aerului rece în scop terapeutic; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază efectele temperaturilor joase asupra viețuitoarelor; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme vegetale care trăiesc pe zăpezi sau pe gheață; ~cardioplegie (v. cardio-, v. -plegie), s. f., procedeu chirurgical de oprire a contracțiilor cardiace prin refrigerare; ~clastie (v. -clastie), s. f., dezagregare a rocilor sub acțiunea repetată și alternantă a înghețului și a dezghețului; sin. gelificare; ~estezie (v. -estezie), s. f., stare de sensibilitate extremă la frig; sin. criestezie; ~fil (v. -fil₁), adj., s. f. pl., (plante) care cresc în zonele reci ale globului terestru; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante constituit din alge, mușchi, ciuperci etc., care se dezvoltă în climatul glacial; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre un amestec refrigerent) care este format din apă și o sare solubilă; ~genie (v. -genie₁), s. f., tehnică a producerii temperaturilor foarte joase; ~lit (v. -lit₁), s. n., fluorură naturală de sodiu și aluminiu, sticloasă, monoclinică, incoloră, albă sau oușor colorată, folosită în metalurgie și în industria sticlei; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul legilor de congelare a soluțiilor. 2. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase; sin. crionică; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., crioscopie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea temperaturilor de congelare; sin. crioscop; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile provocate de temperaturile foarte scăzute; ~pedogeneză (v. pedo-₂, v. -geneză), s. f., proces de formare și de evoluție a solurilor sub acțiunea înghețului; ~pedologie (v. pedo-₂, v. -logie₁), s. f., studiul comportării solului la îngheț; ~planctofite (v. plancto-, v. -fit), s. f. pl., micro organisme vegetale care populează ghețarii și zăpezile perene de pe munți; ~plexie (v. -plexie), s. f., efecte ale frigului asupra organismului în ansamblu; ~scop (v. -scop), s. n., criometru*; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de determinare a greutății moleculare a unei substanțe; sin. criometrie; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș al suprafeței terestre situat în zona de interferență a atmosferei, hidrosferei și litosferei, caracterizat prin prezența gheții; ~stat (v. -stat), s. n., instalație pentru producerea sau menținerea unei temperaturi scăzute, constante; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical care folosește congelarea cu ajutorul zăpezii carbonice, aplicat în afecțiunile dermice; sin. crimoterapie.