11 definiții pentru criminalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIMINALITÁTE s. f. Săvârșire de omoruri; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă. – Din fr. criminalité.

CRIMINALITÁTE s. f. Săvârșire de omoruri; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă. – Din fr. criminalité.

criminalitate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr criminalité] 1-3 Săvârșire de crime (1-3). 4-6 Totalitate a faptelor criminale2 (2, 4, 6) dintr-un teritoriu într-o perioadă dată.

CRIMINALITÁTE s. f. Săvîrșire de omoruri; numărul de omoruri comise într-o societate în decursul unei perioade.

CRIMINALITÁTE s.f. Săvârșire de crime; numărul de omoruri comise într-o perioadă într-un anumit teritoriu. [Cf. fr. criminalité].

CRIMINALITÁTE s. f. săvârșire de crime; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un teritoriu, într-o anumită perioadă. (< fr. criminalité)

CRIMINALITÁTE f. 1) Caracter criminal. 2) Totalitate a infracțiunilor săvârșite într-un interval de timp pe un teritoriu dat. /<fr. criminalité

criminalitate f. caracterul celui criminal.

*criminalitáte f. Caracteru de a fi criminal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

criminalitáte s. f., g.-d. art. criminalitắții

criminalitáte s. f., g.-d. art. criminalității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRIMINALITÁTE s. banditism. (Rata ~ății.)

Intrare: criminalitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminalitate
  • criminalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • criminalități
  • criminalității
plural
vocativ singular
plural

criminalitate

  • 1. Săvârșire de omoruri; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: banditism

etimologie: