9 definiții pentru crijac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIJÁC, crijaci, s. m. (Înv.) Cruciat. – Din ucr. kryzak.

CRIJÁC, crijaci, s. m. (Înv.) Cruciat. – Din ucr. kryzak.

crijac sm [At: URECHE, ap. TDRG / V: (sst) ~at / Pl: ~aci / E: ucr кружак, pn krzyüak] (Mol; înv) Cruciat.

CRIJAC s.m. (Mold.) Cruciat; cavaler din ordinul crucii. Au poftit craiul [leșesc] pre Alexandru-Vodă ca să~i trimită ajutor împotriva crijacilor la pruși. URECHE. Ocîrmuitorul crijacilor. M. COSTIN. Etimologie: pol. krzyzak ucr. križak.

crijác m. (pol. krzyžak, d. krzyž, vsl. križĭ, cruce. V. scrijilesc, cruce). Vechĭ. Cruciat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crijác (înv.) s. m., pl. crijáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crijác (crijáci), s. m. (Înv.) Încrucișat. Pol. Krzyzak, der din sl. križĭ „cruce”. Sec. XVII.

Intrare: crijac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crijac
  • crijacul
  • crijacu‑
plural
  • crijaci
  • crijacii
genitiv-dativ singular
  • crijac
  • crijacului
plural
  • crijaci
  • crijacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crijac

etimologie: