7 definiții pentru creodontă

CREODÓNTĂ, creodonte, s. f. (La pl.) Subordin fosil de mamifere primitive carnivore, cu dentiția puțin specializată, cu membrele masive, prevăzute cu gheare; (și la sg.) mamifer din acest subordin. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créodonte.

CREODÓNTĂ, creodonte, s. f. (La pl.) Subordin fosil de mamifere primitive carnivore, cu dentiția puțin specializată, cu membrele masive, prevăzute cu gheare; (și la sg.) mamifer din acest subordin. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créodontes.

creodóntă (cre-o-) s. f., g.-d. art. creodóntei; pl. creodónte

creodóntă s. f. (sil. cre-o-), g.-d. art. creodóntei; pl. creodónte

CREODÓNTE s.f.pl. (Zool.) Subordin de mamifere carnivore fosile, cu dentiție puțin specializată, cu membrele masive, prevăzute cu gheare; (la sg.) mamifer din acest subordin. [Sg. creodontă. / pron. cre-o-. / < fr. créodontes, cf. gr. kreas – carne, odous, odontos – dinte].

CREODÓNTE s. f. pl. subordin de mamifere primitive carnivore, cu dentiție puțin specializată. (< fr. créodontes)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRE-, v. CREO-.~odonte (v. -odont), s. f. pl., subordin de mamifere carnivore fosile, răspîndite în eocen, cu membre masive, prevăzute cu gheare și cu dentiție puțin specializată.

Intrare: creodontă
creodontă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creodontă creodonta
plural creodonte creodontele
genitiv-dativ singular creodonte creodontei
plural creodonte creodontelor
vocativ singular
plural