creme sms vz cremene

CHOU À LA CRÈME, chou à la crème, s. n. Prăjitură de formă rotundă, preparată din făină, unt și ouă, la care se adaugă lapte sau apă. – Loc. fr.

CREMENE s. f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel. 2. Bucățică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul sau, la armele vechi, pentru aprinderea prafului de pușcă. ◊ Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă. – Din bg. kremeni.

crem¹ sn vz cremă

cremă sf [At: COSTINESCU / V: (înv) crem / Pl: ~me / E: fr creme, it crema] 1 (Frî) Smântână. 2 (Frî) Frișcă. 3 (Înv) Spumă. 4 (Înv) Caimac. 5 (Fig) Ceea ce este de calitate superioară. 6 (Fig) Elită. 7-8 Produs (cosmetic sau) medicinal pentru îngrijirea pielii Si: alifie. 9 (Îs) ~ de ghete Preparat pentru ungerea și lustruirea încălțămintei de piele Si: (înv) vacs. 10 Pastă din lapte, ouă, zahăr, cafea, ciocolată, vanilie etc., care intră în componența unor prăjituri. 11 Pastă gelatinoasă servită ca desert. 12 (Șîs) Supă ~ Supă din legume pasate. 13 Lichior fin.

cremen sms vz cremene

cremenă sf vz cremene

cremene sf [At: LEX. MARS. 246 / V: creme, cremen sm, ~nă, ~mină, ~mine / Pl: (rar) ~ni / E: vsl кремень, bg кремен, rs кремень] 1 Rocă sedimentară silicoasă, alcătuită din calcedonie, cuarț și opal, care are proprietatea de a produce scântei când este lovită cu obiecte de oțel Si: (reg) beabe, beancă, bență, bicaș. 2 (Spc) Bucățică de cremene (1) (folosită la scăpărat cu amnarul, pentru a aprinde iasca). 3 (Spc) Bucățică de cremene (1) care înlocuia, la armele vechi, capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei care aprindeau praful de pușcă. 4 (Pop; îe) Cât ai da (sau dai) în ~ Într-o clipită. 5 (Pop; îe) A se face sau a sta ~ A sta nemișcat. 6 (Pfm; îs) Satul sau târgul lui ~ Localitate sau țară unde nu e nici o autoritate Cf sat fără câini. 7 (Pop; îe) În ~nul munților În creierii munților.

cremină sf vz cremene

cremine sms vz cremene

CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel. 2. Bucățică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul. ◊ Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă. 3. Bucățică de cremene (1) care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei și aprindea praful de pușcă. – Din bg. kremeni.

CREMĂ, creme, s. f. 1. Preparat din lapte, ouă și zahăr, cu adaos de cafea, ciocolată, vanilie etc., care servește ca desert sau se adaugă ca ingredient la unele prăjituri. Cremă de ciocolată. 2. Produs cosmetic pentru piele; alifie. Poate mă crezi tot capul drăciilor, care-ți umbla prin borcanele cu cremă și-ți strica vaporizatorul de parfum! C. PETRESCU, V. 360. ◊ Cremă de ghete = preparat, ca o alifie,. pentru uns și lustruit încălțămintea de piele.

CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de piatră tare care se găsește în scoarța pămîntului și care are proprietatea ca, lovită cu amnarul, să producă scîntei. Caii alergau cu gîturile întinse spre zările din ce în ce mai limpezi și mai drepte, cremenile drumurilor scăpărau sub copite. SADOVEANU, O. I 130. Copacii păreau niște stîlpi de cremene. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Cum aruncă inelul, se făcu un zid de cremene pînă la cer. ISPIRESCU, L. 25. Cu capul pe un bolovan de cremene, plînse într-o scaldă de aur, așăzată lîngă ea, lacrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene. CONTEMPORANUL, IV 392. 2. Bucățică de cremene folosită la scăpărat cu amnarul. Prinse a scoate din vinele mute și negre ale unei cremene răci un izvor de scîntei luminoase. HOGAȘ, M. N. 115. Mai scoase Și o cremene lucioasă; Scapără, focul aprinse. ȘEZ. IV 131. ♦ Expr. Cît ai da în cremene, arată un interval de timp foarte scurt, un moment, o clipă. Nu se dezlipea de lîngă dînsul, nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 249. ♦ Bucățică de cremene (1) care se punea la armele vechi și care, lovită de cocoș, producea scîntei și aprindea praful de pușcă. Mîna pe durdă punea... Cremenea că-i potrivea. TEODORESCU, P. P. 605.

CREMĂ s.f. 1. Preparat dulce făcut din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc. ♦ Lichior fin. 2. Produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; alifie. ◊ Cremă de ghete = preparat folosit pentru ungerea și lustruirea încălțămintei din piele. 3. (Fig.) Ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. [< fr. crème].

CREMĂ s. f. 1. preparat culinar dulce din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc. 2. supă având la bază un piure de legume legat cu un sos alb, sau numai amestecat cu smântână și gălbenuș de ou. 3. lichior siropos. 4. produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; pomadă. ♦ ~ de ghete = preparat pentru ungerea și lustruirea încălțămintei de piele. 5. (fig.) ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. (< fr. crème)

cremă-pastă s. f. Cremă de consistența unei paste ◊ „Începând din aceste zile vom putea găsi în magazinele de profil noi produse de specialități de ciocolată realizate la Întreprinderea de produse zaharoase: «Brio» – bomboane cu interior din cremă-pastă de caise, «Bolero» din cremă fondant cu cacao și lapte concentrat, «Cvartet», cu umplutură din cremă de ciocolată și fructe confiate, alcoolizate.” I.B. 7 II 75 p. 2 (din cremă + pastă)

CREMĂ ~e f. 1) Preparat culinar obținut printr-un amestec de lapte, ouă, zahăr, unt, vanilie și alte ingrediente, folosit ca desert sau la prepararea prăjiturilor. 2) Produs cosmetic obținut din grăsime, uleiuri și ingrediente; alifie. 3): ~ de ghete produs industrial pentru îngrijirea încălțămintei de piele. 4) fig. Partea mai bună, mai de valoare din ceva; frunte. /<fr. creme

CREMENE ~i f. 1) Varietate de piatră foarte dură care, lovită cu un obiect de oțel, produce scântei. 2) Bucată din această piatră folosită la scăpărat cu amnarul. /<bulg. kremeni

cremă f. 1. caimac: cremă de Câmpulung; 2. un fel de mâncare din lapte și ouă; 3. licher fin: cremă de mintă; 4. fig. și fam. ceea ce-i mai bun: crema societății (=fr. crême).

Cremene m. Mold. personaj fictiv: satul (târgul) lui Cremene, unde fiecare e stăpân: ian o țară de jac, satul lui Cremene, fără câini și fâră jitari AL. V. Holbură.

cremene m. 1. piatră vârtoasă care, lovită cu amnarul, dă scântei: cât ai da în cremene, într’o clipă; 2. piatra ce se pune în cocoșul puștii. [Slav. KREMENE].

*crémă f., pl. e (fr. crème, cremă, smîntînă, vfr. cresme, unsoare, cremă, și chrême, mir, untdelemn sfințit, d. lat. chrisma, vgr. hrisma, unsoare. V. crijmă și hrizmă). Mîncare făcută din lapte, oŭă și zahăr: cremă de vanilie. Fig. (după fr.). Ceĭa ce e maĭ sus (ca smîntîna la lapte), maĭ bun (în opoz. cu drojdie): crema uneĭ clase de elevĭ.

crémene f. (vsl. kremy, gen. krémene, bg. krèmenĭ, rus. kreménĭ). O peatră foarte dură (silice) care face să sară scînteĭ din amnar cînd o loveștĭ. Satu luĭ Cremene saŭ al luĭ Hólbură (nume propriĭ), sat de zgîrcițĭ orĭ de hoțĭ.

chou à la crème (fr.) [pron. șualakrem] (desp. crè-) s. n., pl. chou à la crème corectat(ă)

cremă s. f., g.-d. art. cremei; pl. creme

cremene (rocă) s. f., g.-d. art. cremenii

+supă-cremă s. f., g.-d. art. supei-cremă; (porții; sorturi) pl. supe-cremă

chou à la crème (fr.) [pron. șu a la crem] (crè-) s. n., pl. chou à la crème

cremă s. f., g.-d. art. cremei; pl. creme

cremene s. f., g.-d. art. cremenii

*Cremene (personaj) s. propriu m.

cremă s. f., g.-d.art. cremei; pl. creme

cremene s. f., g.-d. art. cremenii; pl. cremeni

cremene sg., -nii gen. a.

CREMĂ s. v. alifie.

CREMĂ s. v. elită, lamură.

CREMENE s. v. silex.

cremă s. v. ELITĂ. LAMURĂ.

CREMĂ s. (FARM.) alifie, pomadă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip, (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem. (Și-a dat cu ~ pe față.)

CREMENE s. (MIN.) silex, (reg.) beabe, beancă, beuță, bicaș.

cremă (creme), s. f. – 1. Preparat culinar de consistența unei paste. – 2. Ceea ce este bun, de calitate superioară. – 3. Preparat pentru lustruit încălțămintea. Fr. crême. – Der. cremos, adj., din fr.

cremene (cremeni), s. f. – Varietate de rocă silicioasă, silex. Sl. kremy (gen. kremene), sau bg., sb., rus. kremen (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 81). – Der. cremenos, adj. (dur ca și cremenea); cremenar (var. creminar), s. n. (pungă pentru cremene); încremeni, vb. (a pietrifica, a transforma în piatră; a uimi, a năuci, a zăpăci); încremenitor, adj. (uimitor, năucitor, uluitor); încremeneală, s. f. (stupefacție; imobilitate).

CREMENEA, braț navigabil al Dunării, în vestul Bălții Brăilei, care se desparte în aval de Giurgeni și merge paralel cu brațul Vîlciu. Lungime: 70 km.

amnar și cremene expr. (er.) bărbat și femeie, cuplu erotic heterosexual

vacs albina cremă caramel / crema puca expr. v. vacs.