14 definiții pentru crematoriu

crematoriu, ~ie [At: ARDELEANU, V. P. 91 / Pl: ~ii / E: lat cremator, -oris, fr crematoire, ger Krematorium, rs кpeмaтopий] 1 a (Rar) Privitor la arderea cadavrelor. 2 a (Rar) De arderea cadavrelor. 3 a (Rar) Specific arderii cadavrelor. 4 a Care servește la ardere. 5-7 sn (Personal dintr-o) (instituție dotată cu o) clădire amenajată cu instalații speciale pentru incinerarea cadavrelor. 8 sn Cuptor pentru arderea gunoaielor.

CREMATÓRIU, -IE, crematorii, adj., s. n. 1. Adj. Care servește la ardere, la incinerare. 2. S. n. Clădire amenajată cu instalații speciale, destinată incinerării cadavrelor. ♦ Cuptor pentru arderea gunoaielor. – Din fr. crématoire.

CREMATÓRIU, -IE, crematorii, adj., s. n. 1. Adj. Care servește la ardere, la incinerare. 2. S. n. Clădire amenajată cu instalații speciale, destinată incinerării cadavrelor. ♦ Cuptor pentru arderea gunoaielor. – Din fr. crématoire.

CREMATÓRIU, crematorii, s. n. Clădire, prevăzută cu toate instalațiile necesare; destinată incinerării cadavrelor. ♦ Cuptor, instalat la unele case mai mari, pentru, arderea gunoaielor.

crematóriu1 [riu pron. rĭu] (rar) adj. m., f. crematórie (-ri-e); pl. m. și f. crematórii

crematóriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. crematóriul; pl. crematórii, art. crematóriile (-ri-i-)

crematóriu adj. m. [-riu. pron. -rĭu], f. crematórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. crematórii

crematóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. crematóriul; pl. crematórii, art. crematóriile (sil. -ri-i-)

CREMATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care servește la ardere, la incinerare. [Pron. -riu. / cf. fr. crématoire].

CREMATÓRIU s.n. Instalație specială pentru incinerarea cadavrelor. ♦ Cuptor pentru ars gunoaiele. [Pron. -riu. / < fr. crématorium].

CREMATÓRIU, -IE I. adj. care servește la incinerare. II. s. n. 1. instalație specială pentru incinerarea cadavrelor. 2. cuptor pentru ars gunoaiele. (< fr. crématoire, crématorium)

CREMATÓRIU ~i n. 1) Construcție specială destinată incinerării morților. 2) Cuptor pentru arderea gunoaielor. [Sil. -to-riu] /<fr. crématoire

crematoriu n. cuptor de ars corpul morților.

*crematóriŭ, -ie adj. (d. cremațiune). Care servește la cremațiune: cuptor crematoriŭ. S. n. Cuptor de ars cadavre și gunoaĭe.

Intrare: crematoriu
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crematoriu
  • crematoriul
  • crematoriu‑
  • crematorie
  • crematoria
plural
  • crematorii
  • crematoriii
  • crematorii
  • crematoriile
genitiv-dativ singular
  • crematoriu
  • crematoriului
  • crematorii
  • crematoriei
plural
  • crematorii
  • crematoriilor
  • crematorii
  • crematoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)