13 definiții pentru cremațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREMAȚIÚNE, cremațiuni, s. f. Ardere, prefacere în cenușă; incinerare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. crémation, lat. crematio, -onis.

CREMAȚIÚNE, cremațiuni, s. f. Ardere, prefacere în cenușă; incinerare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. crémation, lat. crematio, -onis.

cremațiune sf [At: CADE / P: ~ți-u~ / V: ~ie / Pl: ~ni / E: lat crematio, -onis, fr crémation, rs кремаця] 1 Ardere. 2 Incinerare a cadavrelor Si: cremare.

CREMAȚIÚNE s. f. Ardere, prefacere în cenușă. Cremuțiunea gunoaielor. – Pronunțat: -ți-u-.

CREMAȚIÚNE s.f. Ardere, prefacere în cenușă; incinerare; cremare. [Cf. lat. crematio, fr. crémation].

CREMAȚIÚNE s. f. incinerație. (< fr. crémation, lat. crematio)

CREMAȚIÚNE ~i f. 1) Arderea morților în crematoriu; incinerare. 2) Ardere, prefacere în cenușă. [Art. cremațiunea; G.-D. cremațiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. crematio, ~onis

cremațiune f. obiceiul de a arde pe cei morți în loc de a-i îngropa.

*cremațiúne f. (lat. cremátio, -ónis, d. cremare, a arde, v. tr.). Acțiunea de a arde cadavrele și gunoaĭele. V. incinerațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cremațiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cremațiúnii; pl. cremațiúni

cremațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. cremațiúnii; pl. cremațiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREMAȚIÚNE s. v. ardere, incinerare, incinerație.

cremațiune s. v. ARDERE. INCINERARE. INCINERAȚIE.

Intrare: cremațiune
cremațiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cremațiune
  • cremațiunea
plural
  • cremațiuni
  • cremațiunile
genitiv-dativ singular
  • cremațiuni
  • cremațiunii
plural
  • cremațiuni
  • cremațiunilor
vocativ singular
plural

cremațiune

etimologie: