2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creditat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: credita] 1 Căruia i s-a deschis un credit Si: (înv) credetăluit2 (1). 2 Căruia i se vinde pe datorie Si: (înv) credetăluit2. 3 Căruia i s-a înscris, în credit, ceea ce i se datorează Si: (înv) credetăluit2 (3). 4 Acreditat2. 5 Căruia i s-a dat o scrisoare de credit Si: (înv) credetăluit2 (5). 8 Căruia i se înregistrează în creditul (20-22) său un cont Si: (înv) credetăluit2 (6-8). 9 (Fig) Căruia i se acordă încredere Si: (înv) credetăluit2 (9).

creditat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: credita] 1-5 Creditare (1-5).

credita vt [At: GORUN, F. 91 / Pzi: ~tez / E: fr créditer] 1 A deschide cuiva un credit Si: (înv) credetălui (1). 2 A vinde pe datorie Si: (înv) credetălui (2). 3 A înscrie în creditul (22) cuiva ceea ce i se datorează Si: (înv) credetălui (3). 4 A acredita. 5 A da cuiva o scrisoare de credit (3) Si: (înv) credetălui (5). 6-8 (Îoc a debita) A înregistra în creditul (20-22) unui cont Si: (înv) credetălui (6-8). 9 (Îe) A ~ un cont A înscrie contul debitor corespunzător și suma respectivă. 10 (Fig) A acorda încredere cuiva.

CREDITÁ, creditez, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer.

CREDITÁ, creditez, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer.

CREDITÁ, creditez, vb. I. Tranz. A acorda sau a deschide cuiva un credit, a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani.

CREDITÁ vb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer].

CREDITÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. ◊ (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (cont.) a înregistra creditul unui cont. (< fr. créditer)

A CREDITÁ ~éz tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 3) (mărfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A înscrie în creditul unui cont. /<fr. créditer

creditá v. a înscrie într’un registru ceea ce s’a primit dela cineva.

*creditéz v. tr. (d. credit; fr. créditer). Com. Acord credit cuĭva, îĭ daŭ pe datorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creditá (a ~) vb., ind. prez. 3 crediteáză

creditá vb., ind. prez. 1 sg. creditéz, 3 sg. și pl. crediteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREDITÁ vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de...)

CREDITA vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de...)

Intrare: creditat
creditat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creditat
  • creditatul
  • creditatu‑
  • credita
  • creditata
plural
  • creditați
  • creditații
  • creditate
  • creditatele
genitiv-dativ singular
  • creditat
  • creditatului
  • creditate
  • creditatei
plural
  • creditați
  • creditaților
  • creditate
  • creditatelor
vocativ singular
plural
Intrare: credita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • credita
  • creditare
  • creditat
  • creditatu‑
  • creditând
  • creditându‑
singular plural
  • creditea
  • creditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • creditez
(să)
  • creditez
  • creditam
  • creditai
  • creditasem
a II-a (tu)
  • creditezi
(să)
  • creditezi
  • creditai
  • creditași
  • creditaseși
a III-a (el, ea)
  • creditea
(să)
  • crediteze
  • credita
  • credită
  • creditase
plural I (noi)
  • credităm
(să)
  • credităm
  • creditam
  • creditarăm
  • creditaserăm
  • creditasem
a II-a (voi)
  • creditați
(să)
  • creditați
  • creditați
  • creditarăți
  • creditaserăți
  • creditaseți
a III-a (ei, ele)
  • creditea
(să)
  • crediteze
  • creditau
  • credita
  • creditaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

credita

  • 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit; a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: împrumuta
    • 1.1. figurat A arăta cuiva considerație, stimă.
      surse: MDN '00
  • 2. A face o înregistrare în creditul unui cont.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: