opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

credințire sf vz credințare

CREDINȚI, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

CREDINȚI, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

credințare sf [At: CABA, SĂL. 87 / Pl: ~țări / E: credința] (Îrg) 1 Adeverire. 2 Întărire a spuselor cuiva Si: credințat1 (2), credințire (2), credințit1 (2). 3 Încredințare. 4 Dare în grijă Si: credințat1 (4), credințire (4), credințit1 (4). 5 Creditare. 6 Creștinare. 7 Logodire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

credinți (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă credințesc, 3 sg. se credințește, imperf. 1 sg. mă credințeam; conj. prez. 1 sg. să mă credințesc, 3 să se credințească; imper. 2 sg. afirm. credințește-te; ger. credințindu-mă corectat(ă)

!credinți (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se credințește, imperf. 3 sg. se credințea; conj. prez. 3 să se credințească

credinți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. credințesc, imperf. 3 sg. credințea; conj. prez. 3 sg. și pl. credințească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREDINȚI vb. v. logodi.

credinți vb. v. LOGODI.

Intrare: credințare
credințare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credințare
  • credințarea
plural
  • credințări
  • credințările
genitiv-dativ singular
  • credințări
  • credințării
plural
  • credințări
  • credințărilor
vocativ singular —
plural —
credințire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credințire
  • credințirea
plural
  • credințiri
  • credințirile
genitiv-dativ singular
  • credințiri
  • credințirii
plural
  • credințiri
  • credințirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: credinți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • credinți
  • credințire
  • credințit
  • credințitu‑
  • credințind
  • credințindu‑
 singular plural
  • credințește
  • credințiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • credințesc
 (să)
  • credințesc
  • credințeam
  • credinții
  • credințisem
a II-a (tu)
  • credințești
 (să)
  • credințești
  • credințeai
  • credințiși
  • credințiseși
a III-a (el, ea)
  • credințește
 (să)
  • credințească
  • credințea
  • credinți
  • credințise
plural I (noi)
  • credințim
 (să)
  • credințim
  • credințeam
  • credințirăm
  • credințiserăm
  • credințisem
a II-a (voi)
  • credințiți
 (să)
  • credințiți
  • credințeați
  • credințirăți
  • credințiserăți
  • credințiseți
a III-a (ei, ele)
  • credințesc
 (să)
  • credințească
  • credințeau
  • credințiră
  • credințiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

credinți, credințescverb

etimologie:
  • credință DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.