3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

credințire sf vz credințare

CREDINȚÍ, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

CREDINȚÍ, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

credințare sf [At: CABA, SĂL. 87 / Pl: ări / E: credința] (Îrg) 1 Adeverire. 2 Întărire a spuselor cuiva Si: credințat1 (2), credințire (2), credințit1 (2). 3 Încredințare. 4 Dare în grijă Si: credințat1 (4), credințire (4), credințit1 (4). 5 Creditare. 6 Creștinare. 7 Logodire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!credințí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se credințéște, imperf. 3 sg. se credințeá; conj. prez. 3 să se credințeáscă

credințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. credințésc, imperf. 3 sg. credințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. credințeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: credințire
credințire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credințire
  • credințirea
plural
  • credințiri
  • credințirile
genitiv-dativ singular
  • credințiri
  • credințirii
plural
  • credințiri
  • credințirilor
vocativ singular
plural
Intrare: credințare
credințare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credințare
  • credințarea
plural
  • credințări
  • credințările
genitiv-dativ singular
  • credințări
  • credințării
plural
  • credințări
  • credințărilor
vocativ singular
plural
credințire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: credinți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • credinți
  • credințire
  • credințit
  • credințitu‑
  • credințind
  • credințindu‑
singular plural
  • credințește
  • credințiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • credințesc
(să)
  • credințesc
  • credințeam
  • credinții
  • credințisem
a II-a (tu)
  • credințești
(să)
  • credințești
  • credințeai
  • credințiși
  • credințiseși
a III-a (el, ea)
  • credințește
(să)
  • credințească
  • credințea
  • credinți
  • credințise
plural I (noi)
  • credințim
(să)
  • credințim
  • credințeam
  • credințirăm
  • credințiserăm
  • credințisem
a II-a (voi)
  • credințiți
(să)
  • credințiți
  • credințeați
  • credințirăți
  • credințiserăți
  • credințiseți
a III-a (ei, ele)
  • credințesc
(să)
  • credințească
  • credințeau
  • credinți
  • credințiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

credinți

etimologie:

  • credință
    surse: DEX '98 DEX '09