3 intrări

10 definiții

credințire sf vz credințare

credinți vtr vz credința

credințit1 sn vz credințat1

credințit2, ~ă a vz credințat2

CREDINȚÍ, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

CREDINȚÍ, credințesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) logodi. – Din credință.

!credințí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se credințéște, imperf. 3 sg. se credințeá; conj. prez. 3 să se credințeáscă

credințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. credințésc, imperf. 3 sg. credințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. credințeáscă

CREDINȚÍ vb. v. logodi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: credinți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • credinți
  • credințire
  • credințit
  • credințind
singular plural
  • credințește
  • credințiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • credințesc
(să)
  • credințesc
  • credințeam
  • credinții
  • credințisem
a II-a (tu)
  • credințești
(să)
  • credințești
  • credințeai
  • credințiși
  • credințiseși
a III-a (el, ea)
  • credințește
(să)
  • credințească
  • credințea
  • credinți
  • credințise
plural I (noi)
  • credințim
(să)
  • credințim
  • credințeam
  • credințirăm
  • credințiserăm
  • credințisem
a II-a (voi)
  • credințiți
(să)
  • credințiți
  • credințeați
  • credințirăți
  • credințiserăți
  • credințiseți
a III-a (ei, ele)
  • credințesc
(să)
  • credințească
  • credințeau
  • credinți
  • credințiseră
Intrare: credințit
credințit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credințit
  • credințitul
  • credințitu‑
  • credinți
  • credințita
plural
  • credințiți
  • credințiții
  • credințite
  • credințitele
genitiv-dativ singular
  • credințit
  • credințitului
  • credințite
  • credințitei
plural
  • credințiți
  • credințiților
  • credințite
  • credințitelor
vocativ singular
plural
credințire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credințire
  • credințirea
plural
  • credințiri
  • credințirile
genitiv-dativ singular
  • credințiri
  • credințirii
plural
  • credințiri
  • credințirilor
vocativ singular
plural
Intrare: credințire
credințire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)