18 definiții pentru creație creațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creație sf [At: MAIORESCU, CR. I, V / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr creation, lat creatio, -onis] 1-7 Creare (1-7). 8 (Pex) Zidire. 9 (Pex) Plăsmuire. 10 (Pex) Născocire. 11 (Pex) Inventare. 12-18 Creare (12-15, 17-19). 19 Rezultat al creării. 20 Operă creată. 21 (Bis) Totalitate a ființelor și obiectelor create de divinitate Si: făptură, fire. 22 (Spc) Noutăți de modă ale marilor creatori. 23 (Îs) Casă de ~ Casă de odihnă a unei uniuni de artiști, cu condiții favorabile activității creatoare. 24 Interpretare originală, valoroasă, a unui rol dintr-o piesă, dintr-un film, dintr-o operă etc.

CREÁȚIE, creații, s. f. Acțiunea de a crea opere artistice, științifice etc.; (concr.) produs (valoros) al muncii creatoare, operă creată. ♦ Interpretare (cu măiestrie) a unui rol într-o piesă de teatru, într-un film. ♦ (În religiile monoteiste) a) Actul prin care Dumnezeu a creat Universul, în mod absolut, din nimic, prin cuvântul și voința Lui; b) Substanța materială a Universului, opera lui Dumnezeu. [Pr.: cre-a-.Var.: (înv.) creațiúne s. f.] – Din fr. création, lat. creatio, -onis.

CREÁȚIE, creații, s. f. Acțiunea de a crea opere artistice, științifice etc.; (concr.) produs (valoros) al muncii creatoare, operă creată. ♦ Interpretare (cu măiestrie) a unui rol într-o piesă de teatru, într-un film. [Pr.: cre-a-.Var.: (înv.) creațiúne s. f.] – Din fr. création, lat. creatio, -onis.

CREÁȚIE, creații, s. f. 1. Acțiunea de a crea (opere literare sau artistice); (concretizat) produs (valoros) al muncii creatoare, operă creată. Comunismul apare ca un rezultat al creației conștiente a maselor populare, însuflețite și organizate de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2684. Donici descrie în creația sa viața și obiceiurile poporului. IST. R.P.R. 317. Olga avea un rol, firește de dans, și se găsea în frigurile creației. REBREANU, R. I 253. 2. Interpretare originală și valoroasă a unui rol, înfăptuită pentru prima dată, pe scenă sau în film. Iancu Brezeanu a avut o creație strălucită în Cetățeanul turmentat din «O scrisoare pierdută». – Pronunțat: cre-a-ți-e. – Variantă:(învechit) creațiúne (ODOBESCU, S. III 51) s. f.

CREÁȚIE s.f. Acțiunea de a crea; (concr.) produs al muncii creatoare; lucru, operă creată. ♦ Interpretare bună, originală a unui rol dintr-o piesă sau dintr-un film. [Pron. cre-a-, gen. -iei, var. creațiune s.f. / cf. lat. creatio, fr. création].

CREÁȚIE s. f. 1. acțiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată. 2. interpretare originală, reușită a unui rol într-o piesă sau într-un film. 3. totalitatea ființelor create de către Dumnezeu; univers. (< fr. création, lat. creatio)

CREÁȚIE ~i f. 1) Proces de a crea. 2) Obiect creat. ~ artistică. ~ literară.~ populară operă artistică creată de popor. [Art. creația; G.-D. creației; Sil. -ți-e] /<fr. création, lat. creatio, ~onis

creațiune sf vz creație

CREAȚIÚNE s. f. v. creație.

CREAȚIÚNE s. f. v. creație.

CREAȚIÚNE s. f. v. creație.

CREAȚIÚNE s.f. v. creație.

creațiune f. 1. acțiunea de a crea; 2. totalitatea ființelor create, universul; 3. lucru creat: creațiune folositoare; 4. fundare: creațiunea atâtor școale.

*creațiúne (ea 2 silabe) f. (lat. creátio, -ónis. V. crăcĭun). Acțiunea de a crea, facere: creațiunea lumiĭ. Universu, totalitatea ființelor. Lucru creat: creațiune folositoare. Înființare: a crea o școală. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creáție (cre-a-ți-e) s. f., art. creáția (-ți-a), g.-d. art. creáției; pl. creáții, art. creáțiile (-ți-i-)

creáție s. f. (sil. cre-a-ți-e), art. creáția (sil. -ți-a), g.-d. art. creáției; pl. creáții, art. creáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREÁȚIE s. 1. v. invenție. 2. v. geneză. 3. operă, realizare. (Tot ce vezi aici e ~ mea.) 4. v. operă.

CREAȚIE s. 1. invenție, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sale.) 2. (BIS.) facere, geneză, (înv.) naștere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~, în Biblie.) 3. operă, realizare. (Tot ce vezi aici e ~ mea.) 4. lucrare, operă, producție, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

creáție, creații s. f. 1. Acțiunea de a crea; concr. produs al muncii creatoare, operă creată. 2. (Sens biblic) Învățătură specifică Vechiului și Noului Testament, potrivit căreia Dumnezeu-Tatăl, Atotțiitorul și Făcătorul, a creat cerul și pământul, aducând totul, prin Cuvântul și voința Sa, în existența concretă. [Var.:(înv.) creațiúne s. f.] – Din fr. création, lat. creatio, -onis.

Intrare: creație
  • silabație: cre-a-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creație
  • creația
plural
  • creații
  • creațiile
genitiv-dativ singular
  • creații
  • creației
plural
  • creații
  • creațiilor
vocativ singular
plural
creațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creațiune
  • creațiunea
plural
  • creațiuni
  • creațiunile
genitiv-dativ singular
  • creațiuni
  • creațiunii
plural
  • creațiuni
  • creațiunilor
vocativ singular
plural