11 definiții pentru crază


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. – Din fr. crase.

CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. – Din fr. crase.

cra sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr crase] Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent[1].

  1. În original incorect: „a cuvântului următor”. — Ladislau Strifler

CRÁZĂ s.f. Fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. [< fr. crase, cf. gr. krasis – amestec].

CRÁZĂ s. f. fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. (< fr. crase)

crază f. Gram. contracțiune a două vocale sau a doi diftongi.

cra3 sf [At: DN3 / Pl: ~se / E: ns cf it crasi, lat crasis] (Rar) Sinereză.

*crásă f., pl. e (vgr. krâsis, d. keránnymi, amestec. V. cras 1). Gram. Contracțiunea a doŭă vocale înlocuite printr’alta (ca vgr. kagò îld. kai egó, și eŭ). – Și crază (după fr.). V. diereză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cráză s. f., g.-d. art. crázei; pl. cráze

cráză s. f., g.-d. art. crázei; pl. cráze


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crază (gr. krasis), sin. sinereză.

Intrare: crază
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cra
  • craza
plural
  • craze
  • crazele
genitiv-dativ singular
  • craze
  • crazei
plural
  • craze
  • crazelor
vocativ singular
plural

crază

  • 1. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: