8 definiții pentru craniotomie

CRANIOTOMÍE, craniotomii, s. f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. crâniotomie.

CRANIOTOMÍE, craniotomii, s. f. Tăietură chirurgicală a craniului făcută cu craniotomul. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. crâniotomie.

craniotomíe (-ni-o-) s. f., art. craniotomía, g.-d. art. craniotomíei; pl. craniotomíi, art. craniotomíile

craniotomíe s. f. (sil. -ni-o-), art. craniotomía, g.-d. art. craniotomíei; pl. craniotomíi, art. craniotomíile

CRANIOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere sau perforare a craniului fetal în cursul nașterii în caz de hidrocefalie sau făt mort; cefalotomie. ♦ Deschidere chirurgicală a capului pentru explorarea conținutului cranian. [Gen. -iei. / < fr. crâniotomie].

CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr. crâniotomie)

CRANIOTOMÍE f. Disecție a craniului. /<fr. craniotomie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRANIO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kranion; „craniu” > fr. crânio-, it. id., engl. id., germ. kranio- > rom. cranio-.~cel (v. -cel2), s. n., cefalocel*; ~clast (v. -clast), s. n., instrument, obstetrical utilizat în cranioclazie; ~clazie (v. -clazie), s. f., operație obstetricală de zdrobire și de extragere a craniului unui făt mort, realizat cu ajutorul cranioclastului; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care permite radiografia craniului; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a craniului, realizată-cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. craniogramă; ~gramă (v. -gramă), s. f., craniografie*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în craniologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază, forma și dimensiunile craniului; sin. cranilogie; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a oaselor craniene; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară dimensiunile craniului; ~pagi (v. -pag), s. m. pl., monștri gemelari dubli, reuniți prin extremitățile cefalice; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile craniului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de transplantare și degrefare a unui material osos la nivelul bolții craniene; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a cutiei craniene; ~stat (v. -stat), s. n., 1. Dispozitiv utilizat pentru localizarea și fixarea craniului, în vederea executării unei radiografii. 2. Suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., malformație congenitală a craniului, care se datorează unei sinostoze a oaselor capului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea craniului; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Deschidere sau perforare a craniului letal în cursul nașterii, în caz de hidrocefalie sau de făt mort. 2. Operație chirurgicală de secționare a cutiei craniene pentru a se putea ajunge la o tumoare cerebrală; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., făt gemelar teratologic, format prin alipirea craniilor și a toracelor.

Intrare: craniotomie
craniotomie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular craniotomie craniotomia
plural craniotomii craniotomiile
genitiv-dativ singular craniotomii craniotomiei
plural craniotomii craniotomiilor
vocativ singular
plural