9 definiții pentru craniometrie

craniometrie sf [At: DN3 / P: -ni-o- / Pl: ~ii / E: fr craniometrie] Ramură a antropologiei care furnizează date asupra caracterului și dezvoltării capului la om.

CRANIOMETRÍE s. f. Parte a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și cu determinarea indicilor cranieni. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. crâniométrie.

CRANIOMETRÍE s. f. Parte a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniométrie.

craniometríe (-ni-o-me-tri-) s. f., art. craniometría, g.-d. craniometríi, art. craniometríei

craniometríe s. f. (sil. -ni-o; -tri-), art. craniometría, g.-d. craniometríi, art. craniometríei

CRANIOMETRÍE s.f. Ramură a antropologiei care furnizează date asupra caracterelor și dezvoltării capului la om. [Gen. -iei. / < fr. crâniométrie, cf. gr. kranion – craniu, metron – măsură].

CRANIOMETRÍE s. f. ramură a antropologiei care se ocupă cu luarea dimensiunilor și a indicilor craniului. (< fr. crâniométrie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

craniometríe s. f. 1970 Stiință care se ocupă de dezvoltarea craniului la om v. fotostereotomic (din fr. crâniométrie; DEX, DN3)

CRANIO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kranion; „craniu” > fr. crânio-, it. id., engl. id., germ. kranio- > rom. cranio-.~cel (v. -cel2), s. n., cefalocel*; ~clast (v. -clast), s. n., instrument, obstetrical utilizat în cranioclazie; ~clazie (v. -clazie), s. f., operație obstetricală de zdrobire și de extragere a craniului unui făt mort, realizat cu ajutorul cranioclastului; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care permite radiografia craniului; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a craniului, realizată-cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. craniogramă; ~gramă (v. -gramă), s. f., craniografie*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în craniologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază, forma și dimensiunile craniului; sin. cranilogie; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a oaselor craniene; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară dimensiunile craniului; ~pagi (v. -pag), s. m. pl., monștri gemelari dubli, reuniți prin extremitățile cefalice; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile craniului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de transplantare și degrefare a unui material osos la nivelul bolții craniene; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a cutiei craniene; ~stat (v. -stat), s. n., 1. Dispozitiv utilizat pentru localizarea și fixarea craniului, în vederea executării unei radiografii. 2. Suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., malformație congenitală a craniului, care se datorează unei sinostoze a oaselor capului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea craniului; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Deschidere sau perforare a craniului letal în cursul nașterii, în caz de hidrocefalie sau de făt mort. 2. Operație chirurgicală de secționare a cutiei craniene pentru a se putea ajunge la o tumoare cerebrală; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., făt gemelar teratologic, format prin alipirea craniilor și a toracelor.

Intrare: craniometrie
craniometrie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-o-, -tri-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular craniometrie craniometria
plural
genitiv-dativ singular craniometrii craniometriei
plural
vocativ singular
plural