17 definiții pentru craniologie cranilogie cranologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

craniologie sf [At: DA / P: ~ni-o~ / V: ~nil~, ~no~ / Pl: ~gii / E: fr craniologie] Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului.

CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-.Var.: cranilogíe, cranologíe s. f.] – Din fr. crâniologie.

CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-.Var.: cranilogíe, cranologíe s. f.] – Din fr. craniologie.

CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei care studiază evoluția construcției craniului. – Pronunțat: -ni-o-. – Variantă: (învechit) cranologíe (NEGRUZZI, S. I 216) s. f.

CRANIOLOGÍE s.f. Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului. [Gen. -iei, var. cranilogie, cranologie s.f. / < fr. crâniologie, cf. gr. kranion – craniu, logos – știință].

CRANIOLOGÍE s. f. parte a antropologiei care studiază forma și dimensiunile craniului. (< fr. crâniologie)

*craniologíe f. (d. craniŭ și -logie). Frenologie, studiu craniuluĭ în raport cu aptitudinile și instinctele.

cranilogie sf vz craniologie

cranologie sf vz craniologie

CRANILOGÍE s. f. v. craniologie.

CRANILOGÍE s. f. v. craniologie.

CRANOLOGÍE s. f. v. craniologie.

CRANOLOGÍE s. f. v. craniologie.

CRANOLOGÍE s. f. v. craniologie.

CRANILOGÍE s.f. v. craniologie.

CRANOLOGÍE s.f. v. craniologie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

craniologíe (-ni-o-) s. f., art. craniología, g.-d. craniologíi, art. craniologíei

craniologíe s. f. (sil. -ni-o-), art. craniología, g.-d. craniologíi, art. craniologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CRANI-, v. CRANIO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., 1. Deschidere chirurgicală a craniului pentru a da creierului posibilitatea de a se dezvolta normal. 2. Defect osos cranian produs pe cale chirurgicală, în scop terapeutic sau de explorare; ~logie (v. -logie1), s. f., craniologie*; ~ostoză (v. -ostoză), s. f., închidere prematură a suturilor osoase craniene.

CRANIO- „craniu, cutie craniană”. ◊ gr. kranion; „craniu” > fr. crânio-, it. id., engl. id., germ. kranio- > rom. cranio-.~cel (v. -cel2), s. n., cefalocel*; ~clast (v. -clast), s. n., instrument, obstetrical utilizat în cranioclazie; ~clazie (v. -clazie), s. f., operație obstetricală de zdrobire și de extragere a craniului unui făt mort, realizat cu ajutorul cranioclastului; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care permite radiografia craniului; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a craniului, realizată-cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. craniogramă; ~gramă (v. -gramă), s. f., craniografie*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în craniologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază, forma și dimensiunile craniului; sin. cranilogie; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a oaselor craniene; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului și a indicilor cranieni; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară dimensiunile craniului; ~pagi (v. -pag), s. m. pl., monștri gemelari dubli, reuniți prin extremitățile cefalice; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile craniului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de transplantare și degrefare a unui material osos la nivelul bolții craniene; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a cutiei craniene; ~stat (v. -stat), s. n., 1. Dispozitiv utilizat pentru localizarea și fixarea craniului, în vederea executării unei radiografii. 2. Suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., malformație congenitală a craniului, care se datorează unei sinostoze a oaselor capului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea craniului; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Deschidere sau perforare a craniului letal în cursul nașterii, în caz de hidrocefalie sau de făt mort. 2. Operație chirurgicală de secționare a cutiei craniene pentru a se putea ajunge la o tumoare cerebrală; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., făt gemelar teratologic, format prin alipirea craniilor și a toracelor.

Intrare: craniologie
  • silabație: cra-ni-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • craniologie
  • craniologia
plural
genitiv-dativ singular
  • craniologii
  • craniologiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cranilogie
  • cranilogia
plural
genitiv-dativ singular
  • cranilogii
  • cranilogiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cranologie
  • cranologia
plural
genitiv-dativ singular
  • cranologii
  • cranologiei
plural
vocativ singular
plural

craniologie cranilogie cranologie

  • 1. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: