2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

craia sfs [At: DDRF / E: crai + -a] (Înv; îcs) De-a ~ (încălecata) Joc de copii cu mingea, la care jucătorii care aruncă mingea sunt călare pe ceilalți Si: de-a iapa călare.

crăie sf [At: (a. 1650) EUSTRATIE, ap. GCR I, 235/35 / V: ~iie / Pl: ~ii / E: crai + -ie] (Înv) 1-4 Țară stăpânită de un crai (1-4). 5-8 Demnitate de crai (1-4).

CRĂÍE, crăii, s. f. (În basme) Țară peste care domnește un crai (1); regat, împărăție, crăime (2). – Crai + suf. -ie.

CRĂÍE, crăii, s. f. (Poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai (1); regat, împărăție, crăime (2). – Crai + suf. -ie.

CRĂÍIE, crăii, s. f. (Astăzi numai poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai; regat, împărăție. Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului, și crăiia istuilalt, la altă margine. CREANGĂ, P. 183. Eu țiu frînele crăiiei În părțile Arăpiei. TEODORESCU, P. P. 105.

CRĂÍIE, crăii, s. f. (Astăzi poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai (1); regat, împărăție. – Din crai + suf. -ie.

CRĂÍE ~i f. înv. folc. Stat condus de un crai; împărăție. [Sil. cră-i-e] /crai + suf. ~ie

crăie f. regat (vorbă ieșită din uz): vechea crăie a Daciei BĂLC.

crăíe f. Vechĭ. Regat orĭ principat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crăíe (înv.) s. f., art. crăía, g.-d. art. crăíei; pl. crăíi, art. crăíile

crăíe s. f., art. crăía, g.-d. art. crăíei; pl. crăii, art. crăíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRĂÍE s. v. imperiu, împărăție, monarhie, regat.

crăie s. v. IMPERIU. ÎMPĂRĂȚIE. MONARHIE. REGAT.

Intrare: craia
craia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: crăie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăie
  • crăia
plural
  • crăii
  • crăiile
genitiv-dativ singular
  • crăii
  • crăiei
plural
  • crăii
  • crăiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăiie
  • crăiia
plural
  • crăii
  • crăiile
genitiv-dativ singular
  • crăii
  • crăiii
plural
  • crăii
  • crăiilor
vocativ singular
plural

crăie crăiie

etimologie:

  • Crai + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09