13 definiții pentru crah


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crah sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ger Krach] 1 Criză acută a vieții economice, manifestată, îndeosebi, prin scăderea foarte mare a cursului acțiunilor la bursă. 2 (Pgn) Faliment.

CRAH, crahuri, s. n. Criză acută a vieții economice, manifestată îndeosebi prin scăderea foarte mare a cursului acțiunilor la bursă. ♦ Eșecul unei politici; prăbușirea, destrămarea unor rânduieli. – Din germ. Krach, fr. krach.

CRAH, crahuri, s. n. Criză acută a vieții economice, manifestată îndeosebi prin scăderea foarte mare a cursului acțiunilor la bursă. – Din germ. Krach, fr. krach.

CRAH, crahuri, s. n. Fenomen economic caracteristic sistemului capitalist și care se manifestă printr-o lipsă acută a creditului pe piață, prin scăderea catastrofală a cursului acțiunilor la bursă și prin devalorizarea monedei curente. Cu cît crahul economic și criza produsă de război sînt mai puternice, cu atît este mai imperioasă necesitatea unei forme politice cît mai dssăvîrșite care să ușureze vindecarea grozavelor răni pricinuite omenirii de război. LENIN, O. A. II 22.

CRAH s.n. Fenomen economic manifestat prin lipsa acută a creditului pe piață, prin scăderea bruscă a cursului acțiunilor la bursă și prin devalorizarea monedei; dezastru financiar. [Pl. -uri. / < germ. Krach].

CRAH s. n. fenomen economic care se manifestă prin lipsa acută a creditelor pe piață, prin scăderea bruscă a cursului acțiunilor la bursă și prin devalorizarea monedei naționale. (< germ. Krach, fr. krach)

CRAH ~uri n. 1) Criză economică acută manifestată prin devalorizarea banilor, căderea cursului acțiunilor, insolvabilitatea debitorilor etc. 2) fig. Eșec complet; nereușită totală; fiasco; faliment. /<germ. Krach

*crah n., pl. urĭ (germ. krach, d. krachen, a pîrîi, a exploda). Catastrofă financiară: crahu unei băncĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRAH s. (FIN.) bancrută, faliment, (înv. și reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzlîc, (înv., în Transilv.) cridă. (~ unei mari întreprinderi capitaliste.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crah (cráhuri), s. n. – Faliment, catastrofă financiară. Germ. Krach, cf. fr. krach.

Intrare: crah
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crah
  • crahul
  • crahu‑
plural
  • crahuri
  • crahurile
genitiv-dativ singular
  • crah
  • crahului
plural
  • crahuri
  • crahurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crah

  • 1. Criză acută a vieții economice, manifestată îndeosebi prin scăderea foarte mare a cursului acțiunilor la bursă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: faliment un exemplu
    exemple
    • Cu cît crahul economic și criza produsă de război sînt mai puternice, cu atît este mai imperioasă necesitatea unei forme politice cît mai desăvîrșite care să ușureze vindecarea grozavelor răni pricinuite omenirii de război. LENIN, O. A. II 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Eșecul unei politici; prăbușirea, destrămarea unor rânduieli.
      surse: DEX '09 sinonime: eșec fiasco

etimologie: