16 definiții pentru fiasco

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIASCO s. n. Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.

fiasco sns [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / P: fias-co / E: it [far] fiasco] (Liv) Eșec total într-o acțiune întreprinsă Si: insucces, nereușită.

FIASCO s. n. (Livr.) Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.

FIASCO s. n. (Italienism) Lipsă completă de succes, nereușită totală; insucces, eșec. Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341. – Pronunțat: fias-.

FIASCO s.n. Insucces total, eșec, nereușită. [Pron. fias-co. / < it., fr. fiasco].

FIASCO s. n. insucces total, eșec, nereușită. (< it. fiasco)

FIASCO n. livr. Eșec complet; nereușită totală; faliment. [Art. fiascoul; Sil. fias-co] /<it. [far]fiasco

fiasco n. completă neizbândă: a face fiasco.

*fĭásco n., pl. fĭascurĭ (it. fiasco). Cădere, nesucces deplin, chix: încercarea a făcut fiasco. – Ceĭ maĭ mulțĭ pronunță fiĭasco, ceĭa ce nu e corect.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fiasco (desp. fias-) s. n., art. fiascoul

fiasco (fias-) s. n., art. fiascoul

fiasco s. n. (sil. fias-), art. fiascoul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FIASCO s. v. cădere, eșec, insucces, nereușită, picare.

fiasco s. v. CĂDERE. EȘEC. INSUCCES. NEREUȘITĂ. PICARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fiasco s. n. – Eșec, insucces. It. fiasco (sec. XIX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Fiasco (it. înseamnă, la propriu: sticlă, butelie, iar la figurat: eșec, cădere, nereușită) – Italienii, la teatru (dar mai ales la operă), cînd sînt nemulțumiți de un interpret, strigă: „Ola, ola, fiasco!” Se presupune că autorul acestei expresii (originar din Veneția, deoarece e vorba de dialectul venețian), aflîndu-se într-un local unde asculta un cîntăreț ce nu-i plăcea, a cerut o sticlă (fiasco) ca s-o arunce pe scenă. Gestul găsind imitatori, scena se transformă într-un depozit de sticle zvîrlite protestatar din sală. Astlel fiasco-butelia a devenit fiasco-insuccesul! Expresia a părăsit cu timpul incinta sălilor de spectacol și, în mai toate limbile europene, a intrat ca echivalentul eșecului în orice domeniu: „a fost un fiasco”, „a făcut fiasco”, Găsim de pildă în Costache Negruzzi: „Cu toată indulgența auditorului, trupa de amatori a făcut un mare fiasco”. TEA.

Intrare: fiasco
  • silabație: fias-co info
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiasco
  • fiascoul
  • fiascou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fiasco
  • fiascoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fiascosubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.