3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

craca vt [At: DN3 / Pzi: ~achéz / E: fr craquer] A descompune o substanță organică prin cracare.

cracăt sn [At: PAMFILE, CR. 153 / Pl: ~uri / E: crac1 + -ăt] (Reg) 1 Trosnet. 2 Orăcăit de broaște.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză

Intrare: cracat
cracat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cracat
  • cracatul
  • cracatu‑
  • craca
  • cracata
plural
  • cracați
  • cracații
  • cracate
  • cracatele
genitiv-dativ singular
  • cracat
  • cracatului
  • cracate
  • cracatei
plural
  • cracați
  • cracaților
  • cracate
  • cracatelor
vocativ singular
plural
Intrare: craca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • craca
  • cracare
  • cracat
  • cracatu‑
  • cracând
  • cracându‑
singular plural
  • crachea
  • cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crachez
(să)
  • crachez
  • cracam
  • cracai
  • cracasem
a II-a (tu)
  • crachezi
(să)
  • crachezi
  • cracai
  • cracași
  • cracaseși
a III-a (el, ea)
  • crachea
(să)
  • cracheze
  • craca
  • cracă
  • cracase
plural I (noi)
  • cracăm
(să)
  • cracăm
  • cracam
  • cracarăm
  • cracaserăm
  • cracasem
a II-a (voi)
  • cracați
(să)
  • cracați
  • cracați
  • cracarăți
  • cracaserăți
  • cracaseți
a III-a (ei, ele)
  • crachea
(să)
  • cracheze
  • cracau
  • craca
  • cracaseră
Intrare: cracăt
cracăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

craca

  • 1. A descompune prin cracare o substanță organică.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: