2 intrări

6 definiții

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)

Intrare: craca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) craca cracare cracat cracând singular plural
crachea cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crachez (să) crachez cracam cracai cracasem
a II-a (tu) crachezi (să) crachezi cracai cracași cracaseși
a III-a (el, ea) crachea (să) cracheze craca cracă cracase
plural I (noi) cracăm (să) cracăm cracam cracarăm cracaserăm, cracasem*
a II-a (voi) cracați (să) cracați cracați cracarăți cracaserăți, cracaseți*
a III-a (ei, ele) crachea (să) cracheze cracau craca cracaseră
Intrare: cracat
cracat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cracat cracatul craca cracata
plural cracați cracații cracate cracatele
genitiv-dativ singular cracat cracatului cracate cracatei
plural cracați cracaților cracate cracatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)