3 definiții pentru cracat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză

Intrare: cracat
cracat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cracat
  • cracatul
  • cracatu‑
  • craca
  • cracata
plural
  • cracați
  • cracații
  • cracate
  • cracatele
genitiv-dativ singular
  • cracat
  • cracatului
  • cracate
  • cracatei
plural
  • cracați
  • cracaților
  • cracate
  • cracatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

craca

  • 1. A descompune prin cracare o substanță organică.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: