12 definiții pentru crăpătură

CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s. f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv; întredeschise. – Lat. crepatura.

CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s. f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spațiu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) și tocul respectiv; întredeschise. – Lat. crepatura.

CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s. f. 1. Despicătură, deschizătură, plesnitură prelungită și îngustă pe suprafața sau în masa unui corp solid (care a crăpat); spărtură, fisură. V. gaură. Vîntul se furișa printre crăpături, printre șindrile, pe hornuri. DUMITRIU, V. L. 55. Era pe o zi senină și soarele lumina cuprinsul întunecat al morii, pătrunzînd prin crăpături în suluri de raze. ANGHEL-IOSIF, C. L. 26. [Musca] se ascunse într-o crăpătură de grindă de la tavanul casei. ISPIRESCU, L. 221. ♦ Rană ușoară, subțire și îngustă formată prin plesnirea pielii; plesnitură a unui os. 2. (De obicei cu determinări în genitiv) Spațiu îngust, format între o ușă, o poartă, o fereastră etc. puțin deschisă și tocul ei; întredescbidere. Sta îngrămădit în ușa dubei, cu ochii lipiți de crăpătura care-l lega de soare și viața de afară. SAHIA, N. 86. Uitîndu-se pe furiș, pe crăpătura ușii văzu cum din capacul oalei sări o fată. ISPIRESCU, L. 364. Prin crăpătura ușii vine vînt săgetător. PANN, P. V. III 35.

crăpătúră s. f., g.-d. art. crăpătúrii; pl. crăpătúri

crăpătúră s. f., g.-d. art. crăpătúrii; pl. crăpătúri

CRĂPĂTÚRĂ s. 1. v. spărtură. 2. v. despicătură. 3. v. întredeschizătură. 4. căscătură. (O mică ~ în perete.) 5. v. fantă.

CRĂPĂTÚRĂ ~i f. 1) Plesnitură îngustă; fisură. 2) Spațiu îngust între o fereastră sau o ușă și tocul ei. /<lat. crepatura

crăpătură f. deschizătură lunguiață ce face un lucru când crapă: crăpătura copaciului.

crăpătúră f., pl. ĭ. Loc crăpat, apertură: crăpăturile pămîntuluĭ cînd e secetă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRĂPĂTÚRĂ s. 1. ciobitură, ciocnitură, fisură, plesnitură, spărtură. (~ a unui vas.) 2. despicătură, spintecătură, tăietură. (~ la pantaloni.) 3. întredeschidere, întredeschizătură. (Prin ~ ușii...) 4. căscătură. (O mică ~ în perete.) 5. (TEHN.) fantă.

crăpături de contracție, (engl.= desication craks) , forme caracteristice unui sediment pelitic exondat și supus unui proces rapid de uscare; prin contracția sedimentului, ca urmare a evaporării apei, la supr. sa apare o rețea de crăpături cu forme poligonale (de unde și denumirea de c.), ortogonale și, mai rar, hexagonale și circulare. C.c. se individualizează la interfața sediment – aer sub forma unor șanțuri centimetrice cu tendința de închidere în profunzime. Asemenea structuri indică perioade secetoase. O formă particulară a c.c. o reprezintă c. de uscare. Sin. septarii.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

crăpătură, crăpături s. f. (eufem.) vulvă; vagin.

Intrare: crăpătură
crăpătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăpătu crăpătura
plural crăpături crăpăturile
genitiv-dativ singular crăpături crăpăturii
plural crăpături crăpăturilor
vocativ singular
plural