2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CRĂCĂNÁT, -Ă, crăcănați, -te, adj. (La pl.; despre picioare) Depărtat unul de altul, întins în lături (și curbat în afară); desfăcut, rășchirat; (despre oameni și animale) cu picioarele depărtate și curbate în afară; crăcit. – V. crăcăna.

CRĂCĂNÁT, -Ă, crăcănați, -te, adj. (La pl.; despre picioare) Depărtat unul de altul, întins în lături (și curbat în afară); desfăcut, rășchirat; (despre oameni și animale) cu picioarele depărtate și curbate în afară; crăcit. – V. crăcăna.

CRĂCĂNÁT, -Ă, crăcănați, -te, adj. (Mai ales la pl., despre picioare) Depărtat unul de altul, întins în lături, desfăcut, răschirat; (despre oameni) cu picioarele depărtate, întinse în lături. Stă cu picioarele crăcănate. ◊ (Adverbial) Pășind crăcănat și rar, Bucșan veni spre mine. SADOVEANU, N. F. 147. Mergea cam crăcănat. BART, E. 118. ♦ (Despre picioare) Strîmb, curbat în afară; (despre ființe) cu picioarele curbate în afară. Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioarele crăcănate, subțiri ca fusele... te măsura de sus pînă jos, pe urmă îți întindea o mînă lipicioasă. PAS, L. I 105. Pe o baltă lată S-a ivit o dată O pasăre porumbacă... La picioare-naltă, Crăcănată. MARIAN, S. 221.

CRĂCĂNÁT adj. (pop.) crăcit, răscrăcănat, (reg.) târșit. (Om ~; picioare ~.)

CRĂCĂNÁT2 ~tă (~ți, ~te) pop. 1) v. A SE CRĂCĂNA. 2) Care are picioarele curbate în afară. 3) (despre picioare) Care sunt curbate în afară. /v. a se crăcăna

CRĂCĂNÁT1 adv. Cu picioarele desfăcute. A merge ~. /v. a se crăcăna

crăcănat a. 1. cu craci ca furca: teiu-i înalt și crăcănat; 2. cu picioarele tare desfăcute.

crăcănát, -ă adj. Pop. Cu craciĭ depărtațĭ unu de altu.

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană.

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană.

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. (Despre picioare) A se desface, a se întinde în lături, a se rășchira; (despre oameni) a-și întinde picioarele în lături. [Femeile] se îndemnau la lucru, urzind pînza ca un Brîu alb întins d-a lungid curții, or se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gîndaci. DELAVRANCEA, H. T. 132. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) Cu o mișcare iute, și-a aruncat cușma mai pe ceafă și, crăcănîndu-și picioarele butucănoase, s-a aplecat, și-a umplut pumnii cur zăpadă și a prins a-și freca stîngaci... fața nădușită. GALAN, Z. R. 204.

crăcăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 crăcăneáză

crăcăná vb., ind. prez. 1 sg. crăcănéz, 3 sg. și pl. crăcăneáză

CRĂCĂNÁ vb. v. bifurca, ramifica.

CRĂCĂNÁ vb. (pop. și fam.) a se crăci, a se răscrăcăna, (reg.) a se târși. (Ce te-ai ~ așa?)

A SE CRĂCĂNÁ mă ~éz intranz. (despre ființe) A-și desface picioarele în lături (luând o poziție neestetică). /Din crăcană

crăcănà v. a desface și întinde cracii, picioarele.

crăcănéz v. tr. (d. cracană). Fam. Pop. Desfac craciĭ, ramific: a crăcăna un compas. V. refl. Îmĭ desfac craciĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRĂCĂNÁT adj. (pop.) crăcít, răscrăcărát, (reg.) tîrșít. (Om ~; picioare ~.)

CRĂCĂNÁ vb. (pop.) a se crăci, a se răscrăcăra, (reg.) a se tîrși. (Ce te-ai ~ așa ?)

Intrare: crăcăna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crăcăna crăcănare crăcănat crăcănând singular plural
crăcănea crăcănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crăcănez (să) crăcănez crăcănam crăcănai crăcănasem
a II-a (tu) crăcănezi (să) crăcănezi crăcănai crăcănași crăcănaseși
a III-a (el, ea) crăcănea (să) crăcăneze crăcăna crăcănă crăcănase
plural I (noi) crăcănăm (să) crăcănăm crăcănam crăcănarăm crăcănaserăm, crăcănasem*
a II-a (voi) crăcănați (să) crăcănați crăcănați crăcănarăți crăcănaserăți, crăcănaseți*
a III-a (ei, ele) crăcănea (să) crăcăneze crăcănau crăcăna crăcănaseră
Intrare: crăcănat
crăcănat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăcănat crăcănatul crăcăna crăcănata
plural crăcănați crăcănații crăcănate crăcănatele
genitiv-dativ singular crăcănat crăcănatului crăcănate crăcănatei
plural crăcănați crăcănaților crăcănate crăcănatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)