rășchirat², ~ă [At: N. TEST. (1648), 181721 / V: ~ier~, răsc~, reșc~, res~ / Pl: ~ați, ~e / E: rășchira] 1-2 a, av Răspândit în toate părțile. 3-4 smf a (Individ) răzlețit. 5 a Depărtat unul de altul. 6 a Întins în lături. 7 a Ramificat (1). 8 a (D. pași) Mare. 9 a Întins pe o suprafață mare Si: răsfirat¹ (3). 10 a (D. păr, barbă etc.) Răsfirat (1). 11 av (Fig) Clar și lămurit.

rășchirat¹ sn [At: HERODOT (1645), 401 / E: rășchira] (Înv) Împrăștiere.

RĂȘCHIRAT, -Ă, rășchirați, -te, adj. (Și în forma răschirat) Depărtat unul de altul la extremitatea liberă. Cu degetele rășchirate arăta spre mușteriii lui din prăvălie. SADOVEANU, O. VII 79. Înfundat în fotoliu, cu picioarele rășchirate, descheiat la vestă și cu gulerul desfăcut, Iordan Hagi-Iordan dormea profund. C. PETRESCU, A. 351. Petreceam deștele răschirate prin păr și prin barbă. DELAVRANCEA, O. II 181. ♦ Cu elementele componente depărtate unele de altele; împrăștiat, întins. Este un sat frumos, rășchirat între grădini și copaci, pe o vale a codrilor Bîcului. RUSSO, O. 118. ♦ Ramificat, rămuros. Reni cu late coarne răschirate. ODOBESCU, S. III 79. – Variantă: răschirat, -ă adj.

RĂȘCHIRAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A RĂȘCHIRA și A SE RĂȘCHIRA. 2) rar Care are ramificații; ramificat; rămuros. /v. a (se) rășchira

rășchierat, ~ă a vz rășchirat²

reschirat, ~ă a vz rășchirat²

reșchirat, ~ă a vz rășchirat²

RĂȘCHIRAT adj. v. dispersat, împrăștiat, ramificat, rămuros, răsfirat, răspândit, răzlețit, risipit.

RĂȘCHIRAT adj. 1. v. răsfirat. 2. v. depărtat.

RĂȘCHIRAT adj. 1. răsfirat. (Cu degetele ~.) 2. depărtat, desfăcut. (Cu picioarele ~.)

rășchirat adj. v. DISPERSAT. ÎMPRĂȘTIAT. RAMIFICAT. RĂMUROS. RĂSFIRAT. RĂSPÎNDIT. RĂZLEȚIT. RISIPIT.