2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâșmar sm vz cârciumar

CRÂȘMÁR s. m. v. cârciumar.

CRÂȘMÁR s. m. v. cârciumar.

cârciumár sm [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: ~cim~, ~rșmár, (reg) câjmár, crăcimár, crâcimár, crâjmár, crijmár, crișmár / Pl: ~i / E: cârciumă + -ar] Proprietar de cârciumă.

crăcimar sm vz cărciumar

CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar al unei cârciumi. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.

CRĂCIMÁR s. m. v. cârciumar.

CRĂCIMÁR s. m. v. cârciumar.

CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.

CÎRCIUMÁR, cîrciumari, s. m. Persoană care ține o cîrciumă. Doi țărani se tocmeau de afară cu cîrciumarul voinic și gras. REBREANU, R. I 93. Măi podar, Măi cîrciumar, Trage podul, Să trec Oltul. TEODORESCU, P. P. 292. – Variantă: crăcimár (pronunțat crăci-mar) (NEGRUZZI, S. II 233) s. m.

CRĂCIMÁR s. m. v. cîrciumar.

CRÎȘMÁR, crîșmari, s. m. (Mold., Transilv.) Cîrciumar. Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15. Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44. Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.

CÂRCIUMÁR ~i m. Persoană care ține o cârciumă. [Sil. câr-ciu-] /cârciumă + suf. ~ar

cârciumar m. cel ce ține o cârciumă.

cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârciumár s. m., pl. cârciumári

cârciumár s. m., pl. cârciumári

Intrare: crâșmar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarul
  • crâșmaru‑
plural
  • crâșmari
  • crâșmarii
genitiv-dativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarului
plural
  • crâșmari
  • crâșmarilor
vocativ singular
  • crâșmarule
  • crâșmare
plural
  • crâșmarilor
Intrare: cârciumar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumar
  • cârciumarul
  • cârciumaru‑
plural
  • cârciumari
  • cârciumarii
genitiv-dativ singular
  • cârciumar
  • cârciumarului
plural
  • cârciumari
  • cârciumarilor
vocativ singular
  • cârciumarule
  • cârciumare
plural
  • cârciumarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarul
  • crâșmaru‑
plural
  • crâșmari
  • crâșmarii
genitiv-dativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarului
plural
  • crâșmari
  • crâșmarilor
vocativ singular
  • crâșmarule
  • crâșmare
plural
  • crâșmarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăcimar
  • crăcimarul
  • crăcimaru‑
plural
  • crăcimari
  • crăcimarii
genitiv-dativ singular
  • crăcimar
  • crăcimarului
plural
  • crăcimari
  • crăcimarilor
vocativ singular
  • crăcimarule
  • crăcimare
plural
  • crăcimarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crâșmar

  • exemple
    • Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15.
      surse: DLRLC
    • Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44.
      surse: DLRLC
    • Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

cârciumar crâșmar crăcimar

  • 1. Proprietar al unei cârciumi.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX Șăineanu, ed. VI 2 exemple
    exemple
    • Doi țărani se tocmeau de afară cu cîrciumarul voinic și gras. REBREANU, R. I 93.
      surse: DLRLC
    • Măi podar, Măi cîrciumar, Trage podul, Să trec Oltul. TEODORESCU, P. P. 292.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cârciumă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 NODEX