opțiuni

2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂȘMÁR s. m. v. cârciumar.

CRÂȘMÁR s. m. v. cârciumar.

crâșmar sm vz cârciumar

CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar al unei cârciumi. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.

CRĂCIMÁR s. m. v. cârciumar.

CRĂCIMÁR s. m. v. cârciumar.

cârciumár sm [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: ~cim~, ~rșmár, (reg) câjmár, crăcimár, crâcimár, crâjmár, crijmár, crișmár / Pl: ~i / E: cârciumă + -ar] Proprietar de cârciumă.

crăcimar sm vz cărciumar

CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.

CÎRCIUMÁR, cîrciumari, s. m. Persoană care ține o cîrciumă. Doi țărani se tocmeau de afară cu cîrciumarul voinic și gras. REBREANU, R. I 93. Măi podar, Măi cîrciumar, Trage podul, Să trec Oltul. TEODORESCU, P. P. 292. – Variantă: crăcimár (pronunțat crăci-mar) (NEGRUZZI, S. II 233) s. m.

CRĂCIMÁR s. m. v. cîrciumar.

CRÎȘMÁR, crîșmari, s. m. (Mold., Transilv.) Cîrciumar. Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15. Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44. Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.

CÂRCIUMÁR ~i m. Persoană care ține o cârciumă. [Sil. câr-ciu-] /cârciumă + suf. ~ar

cârciumar m. cel ce ține o cârciumă.

cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârciumár s. m., pl. cârciumári

cârciumár s. m., pl. cârciumári

Intrare: crâșmar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarul
  • crâșmaru‑
plural
  • crâșmari
  • crâșmarii
genitiv-dativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarului
plural
  • crâșmari
  • crâșmarilor
vocativ singular
  • crâșmarule
  • crâșmare
plural
  • crâșmarilor
Intrare: cârciumar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumar
  • cârciumarul
  • cârciumaru‑
plural
  • cârciumari
  • cârciumarii
genitiv-dativ singular
  • cârciumar
  • cârciumarului
plural
  • cârciumari
  • cârciumarilor
vocativ singular
  • cârciumarule
  • cârciumare
plural
  • cârciumarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarul
  • crâșmaru‑
plural
  • crâșmari
  • crâșmarii
genitiv-dativ singular
  • crâșmar
  • crâșmarului
plural
  • crâșmari
  • crâșmarilor
vocativ singular
  • crâșmarule
  • crâșmare
plural
  • crâșmarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăcimar
  • crăcimarul
  • crăcimaru‑
plural
  • crăcimari
  • crăcimarii
genitiv-dativ singular
  • crăcimar
  • crăcimarului
plural
  • crăcimari
  • crăcimarilor
vocativ singular
  • crăcimarule
  • crăcimare
plural
  • crăcimarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crâșmar

  • exemple
    • Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15.
      surse: DLRLC
    • Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44.
      surse: DLRLC
    • Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

cârciumar crâșmar crăcimar

  • 1. Proprietar al unei cârciumi.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX Șăineanu, ed. VI 2 exemple
    exemple
    • Doi țărani se tocmeau de afară cu cîrciumarul voinic și gras. REBREANU, R. I 93.
      surse: DLRLC
    • Măi podar, Măi cîrciumar, Trage podul, Să trec Oltul. TEODORESCU, P. P. 292.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cârciumă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 NODEX