CRÎȘMAR, crîșmari, s. m. (Mold., Transilv.) Cîrciumar. Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15. Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44. Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.