7 definiții pentru cozerie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cozeríe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr causerie] (Liv) 1 Convorbire familiară, ușoară și plăcută. 2 Expunere simplă, fără pretenții.

COZERÍE, cozerii, s. f. (Livr.) Convorbire familiară, intimă, ușoară și plăcută. ♦ Expunere simplă, fără pretenție. – Din fr. causerie.

COZERÍE, cozerii, s. f. (Livr.) Convorbire familiară, intimă, ușoară și plăcută. ♦ Expunere simplă, fără pretenție. – Din fr. causerie.

COZERÍE s.f. (Franțuzism) Discuție (ușoară), conversație familiară, fără pretenții. [< fr. causerie].

COZERÍE s. f. discuție (ușoară), conversație familiară, fără pretenții. (< fr. causerie)

COZERÍE ~i f. livr. 1) Conversație familiară, amicală. 2) Expunere simplă a gândurilor. [Art. cozeria; G.-D. cozeriei; Sil. -ri-e] /<fr. causerie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cozeríe (livr.) s. f., art. cozería, g.-d. art. cozeríei; pl. cozeríi, art. cozeríile

cozeríe s. f., art. cozería, g.-d. art. cozeríei; pl. cozeríi, art. cozeríile

Intrare: cozerie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cozerie
  • cozeria
plural
  • cozerii
  • cozeriile
genitiv-dativ singular
  • cozerii
  • cozeriei
plural
  • cozerii
  • cozeriilor
vocativ singular
plural

cozerie

etimologie: