opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covrigare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: covriga] (Înv) 1 Încolăcire. 2 Ghemuire.

COVRIGAR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.

COVRIGAR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.

covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.

covrigar sm [At: (a. 1782) IORGA, S. D. XII, 102 / Pl: ~i / E: covrig + -ar] 1 Persoană care face covrigi (1) Si: (înv) covrigiu (1), simigiu. 2 Vânzător de covrigi Si: (înv) covrigiu (2), simigiu. 3 (Dep) Om sărac. 4 (Dep) Om leneș. 5 (Dep) Orășean.

COVRIGAR, covrigari, s. m. (În trecut) Persoană care făcea sau vindea covrigi; simigiu. Covrigarul isprăvise tutunul din lulea și acum era gata să plece. DUNĂREANU, N. 18.

COVRIGAR ~i m. 1) Persoană specializată în prepararea covrigilor. 2) Vânzător de covrigi. 3) depr. pop. Persoană cu ocupație neserioasă. /covrig + suf. ~ar

covrigà v. a se încovriga: ne-am încovrigat împrejurul focului CR.

covrigar m. cel ce face sau vinde covrigi.

2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.

covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n’are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește c’un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

covrigar (desp. co-vri-) s. m., pl. covrigari

covrigar (co-vri-) s. m., pl. covrigari

covrigar s. m. (sil. -vri-), pl. covrigari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COVRIGA vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.

COVRIGAR s. (înv.) simigiu.

covriga vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.

COVRIGAR s. (înv.) simigiu.

Intrare: covrigare
covrigare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covrigare
  • covrigarea
plural
  • covrigări
  • covrigările
genitiv-dativ singular
  • covrigări
  • covrigării
plural
  • covrigări
  • covrigărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: covriga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covriga
  • covrigare
  • covrigat
  • covrigatu‑
  • covrigând
  • covrigându‑
 singular plural
  • covrigă
  • covrigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covrig
 (să)
  • covrig
  • covrigam
  • covrigai
  • covrigasem
a II-a (tu)
  • covrigi
 (să)
  • covrigi
  • covrigai
  • covrigași
  • covrigaseși
a III-a (el, ea)
  • covrigă
 (să)
  • covrige
  • covriga
  • covrigă
  • covrigase
plural I (noi)
  • covrigăm
 (să)
  • covrigăm
  • covrigam
  • covrigarăm
  • covrigaserăm
  • covrigasem
a II-a (voi)
  • covrigați
 (să)
  • covrigați
  • covrigați
  • covrigarăți
  • covrigaserăți
  • covrigaseți
a III-a (ei, ele)
  • covrigă
 (să)
  • covrige
  • covrigau
  • covrigară
  • covrigaseră
Intrare: covrigar
  • silabație: co-vri-gar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covrigar
  • covrigarul
  • covrigaru‑
plural
  • covrigari
  • covrigarii
genitiv-dativ singular
  • covrigar
  • covrigarului
plural
  • covrigari
  • covrigarilor
vocativ singular
  • covrigarule
  • covrigare
plural
  • covrigarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

covrigar, covrigarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care face sau vinde covrigi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: simigiu
    • format_quote Covrigarul isprăvise tutunul din lulea și acum era gata să plece. DUNĂREANU, N. 18. DLRLC
etimologie:
  • Covrig + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.