3 intrări
16 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
covrigare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: covriga] (Înv) 1 Încolăcire. 2 Ghemuire.
COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
covríg [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
covrigár sm [At: (a. 1782) IORGA, S. D. XII, 102 / Pl: ~i / E: covrig + -ar] 1 Persoană care face covrigi (1) Si: (înv) covrigiu (1), simigiu. 2 Vânzător de covrigi Si: (înv) covrigiu (2), simigiu. 3 (Dep) Om sărac. 4 (Dep) Om leneș. 5 (Dep) Orășean.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVRIGÁR, covrigari, s. m. (În trecut) Persoană care făcea sau vindea covrigi; simigiu. Covrigarul isprăvise tutunul din lulea și acum era gata să plece. DUNĂREANU, N. 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVRIGÁR ~i m. 1) Persoană specializată în prepararea covrigilor. 2) Vânzător de covrigi. 3) depr. pop. Persoană cu ocupație neserioasă. /covrig + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
covrigà v. a se încovriga: ne-am încovrigat împrejurul focului CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
covrigar m. cel ce face sau vinde covrigi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n’are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește c’un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
covrigár (co-vri-) s. m., pl. covrigári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
covrigár s. m. (sil. -vri-), pl. covrigári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COVRIGÁ vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COVRIGÁR s. (înv.) simigiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
covriga vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COVRIGAR s. (înv.) simigiu.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT13) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: co-vri-gar
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
covrigar
- 1. Persoană care face sau vinde covrigi.exemple
- Covrigarul isprăvise tutunul din lulea și acum era gata să plece. DUNĂREANU, N. 18.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Covrig + sufix -ar.surse: DEX '98 DEX '09