covăcíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: covăci + -ie] 1-3 Covăcerie (1-3).

COVĂCÍE, (2) covăcii, s. f. (Reg.) 1. Meseria covaciului; fierărie (2), covălie (1). 2. Atelierul covaciului; fierărie¹ (1), covălie (2). – Covaci + suf. -ie.

COVĂCÍE, (2) covăcii, s. f. (Reg.) 1. Meseria covaciului; fierărie (2), covălie (1). 2. Atelierul covaciului; fierărie¹ (1), covălie (2). – Covaci + suf. -ie.

COVĂCÍE, covacii, s. f. (Regional) 1. Meseria covaciului. Învață covăcia. 2. Atelierul covaciului; fierărie, făurărie, covălie. Gemeau covăciile în bătaia barosurilor; băbuțe chioare apucau furcile de tors și îmbălau cuierele oftînd. CAMILAR, T. 202. Își avea covăcia unde se-ntîlnesc trei căi, în mijlocul satului. AGÎRBICEANU, S. P. 51.

covăcíe (reg.) s. f., art. covăcía, g.-d. art. covăcíei; (ateliere) pl. covăcíi, art. covăcíile

covăcíe (meserie, atelier) s. f., art. covăcía, g.-d. art. covăcíei; (ateliere) pl. covăcíi, art. covăcíile

COVĂCÍE s. v. fierărie.

covăcíe f. (d. covacĭ). Vechĭ. Ferărie.

covăcie s. v. FIERĂRIE.