FĂURĂRIE¹, faurării, s. f. (Înv.) 1. Atelierul fierarului; fierărie¹. 2. Meșteșugul fierarului; fierărie¹. [Pr.: fă-u-] – Făurar² + suf. -ie.

făurărie¹ sf [At: COSTINESCU / P: fă-u~ / Pl: ~ii / E: făurar² + -ie] (Îvr) 1-2 Fierărie¹ (1-2). 3 Meseria fierarului (1) Si: făurărit.

făurărie² sf [At: I. NEGRUZZI, S. V, 170/ P: fă-u~ / Pl: ~ii / E: faur² + -ărie] (Înv) Fierărie² (2).

FĂURĂRIE¹, făurării, s. f. (Înv. și reg.) 1. Atelierul fierarului; fierărie¹. 2. Meșteșugul fierarului; fierărie¹. [Pr.: fă-u-] – Făurar² + suf. -ie.

FĂURĂRIE, făurării, s. f. (Regional și arhaizant) 1. Atelierul faurului; fierărie. Și-a pictat casa lui și casele vecinilor. Și-a pictat făurăria. STANCU, D. 370. Au scîrțîit multe zile în șir căruțele nemțești pline cu îmbrăcăminte, încălțăminte... și minunate scule de făurărie. GALACTION, O. I 260. 2. Meseria faurului¹, a fierarului. – Pronunțat: fă-u-.

făurăríe f. (d. făurar, fáur). Trans. Rar. Ferărie (meseria saŭ atelieru). – Și făuríe și făuríște (lit.).

făurărie (înv., reg.) (desp. fă-u-) s. f., art. făurăria, g.-d. art. făurăriei; (ateliere) pl. făurării, art. făurăriile (desp. -ri-i-)

făurărie (înv., reg.) (fă-u-) s. f., art. făurăria, g.-d. art. făurăriei; (ateliere) pl. făurării, art. făurăriile

făurărie (atelier, meserie, obiect de fier) s. f. (sil. fă-u-), art. făurăria, g.-d. art. făurăriei; (ateliere) pl. făurării, art. făurăriile

FĂURĂRIE s. v. fierărie.

făurărie s. v. FIERĂRIE.