2 intrări

14 definiții

covârșít1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: covârși] 1-30 Covârșire (1-30).

covârșít2, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 106 / V: ~văr~, ~roș~ / Pl: ~iți, ~e / E: covârși] 1 Depășit cu mult ca număr, forță etc. 2 (Înv) Întrecut. 3 (Înv) Lăsat în unnă. 4 (Înv) Inferior. 5 (Înv) Depășit în înălțime. 6 (Înv) Limitat2. 7 (Înv) Excedat2. 8 (Înv; d. maluri) Inundat. 9 (Înv) Înecat. 10 (Înv) Acoperit. 11 (Înv) Cotropit. 12 (Înv) Copleșit. 13 (Înv) Învins. 14 (Înv) Supus de către cineva. 15 (Înv) Redus la tăcere. 16 (Înv) Covârșitor (7).

covârșí [At: VARLAAM, C. 27/1 / V: ~văr~, ~roșí / Pzi: ~șésc / E: ns cf cu vârf și (îndesat)] 1 vt A depăși cu mult ca număr, ca forță etc. 2 vt A întrece (ca măsură, valoare). 3 vt A lăsa în urmă pe cineva. 4 vi A fi superior. 5 vi A pune vârf la toate. 6 vi (Înv) A excela în ceva. 7 vi (Înv) A se distinge prin ceva. 8 vt (Înv) A se ridica trecând peste vârful unei înălțimi. 9 vi (Înv) A trece peste ceva. 10 vt (Înv) A depăși un obstacol. 11 vt (Înv) A depăși limita a ceva. 12 vt (Înv; d. proiectile) A trece pe deasupra țintei. 13 vt A exceda. 14 vt (Înv; d. ape) A se revărsa, acoperind malul. 15 vi (Înv) A deborda. 16 vt (Înv) A îneca. 17 vt (Înv) A cotropi. 18 vt (Înv) A acoperi de... 19 vt (Înv) A copleși. 20 vt (Înv) A învinge. 21 vt (Înv) A supune. 22 vt (Înv) A întrece pe cineva la vorbă Si: (pfm) a dovedi.

COVÂRȘÍ, covârșesc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.; p. ext. a copleși, a învinge. – Et. nec.

COVÂRȘÍ, covârșesc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.; p. ext. a copleși, a învinge. – Et. nec.

COVÎRȘÍ, covîrșesc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (în măsură, număr, valoare, forță etc.); p. ext. a copleși, a învinge, a birui. Mînia omului poate covîrși toate. SADOVEANU, Z. C. 104. Singuri mergeau alături, cu sufletele covîrșite de fericire. SADOVEANU, O. IV 76. Fericirea covîrșește toate celelalte simțiri. ODOBESCU, S. I 142.

covârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșésc, imperf. 3 sg. covârșeá; conj. prez. 3 să covârșeáscă

covârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșésc, imperf. 3 sg. covârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. covârșeáscă

COVÂRȘÍ vb. 1. v. copleși. 2. a(-l) copleși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gândurile.) 3. v. răzbi. 4. v. năpădi. 5. v. întrece.

covîrșí (-șésc, -ít), vb.1. A depăși. – 2. A da pe dinafară, a trece peste. – 3. A inunda, a invada. – 4. A copleși. – 5. A învinge, a supune, a domina. Se pare că trebuie plecat de la un sl. *povrŭšiti „a copleși”. S-a produs desigur o schimbare de prefix, ca în covîrnipovîrni, probabil sub influența lui cotropi, sau a expresivității mai mari a lui co-. Cf. vîrf. După Pușcariu, Dacor., VI, 313 și DAR, de la expresia rom. cu vîrf „plin”; pe lîngă diferite dificultăți însă, acest tip de compunere ar fi ciudat în rom. După Scriban, din sl. vrŭšiti cu prefix ku.Der. covîrșitor, adj. (copleșitor; prea puternic).

A COVÂRȘÍ ~ésc tranz. 1) A depăși cu mult (din punctul de vedere al dimensiunii, cantității etc.). 2) rar A bate într-o luptă sau într-o întrecere; a birui; a învinge; a bate. /cu + vârf

covârșì 1. a întrece, a fi mai presus; 2. a trece măsura, a încărca. [Fuziune din co(prinde) și ()vârși].

covîrșésc v. tr. (vsl. vrŭšiti, cu prefixu kŭ, rus. kŭ, ko, spre. V. vîrf). Întrec, dobor: Turciĭ venise la Valea Albă cu forțe covîrșitoare, dar Moldoveniĭ nu refuzară lupta; cheltuĭelile covîrșesc veniturile.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COVÎRȘI vb. 1. a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) copleși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gîndurile.) 3. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 4. a copleși, a năpădi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. a depăși, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.)

Intrare: covârși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) covârși covârșire covârșit covârșind singular plural
covârșește covârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) covârșesc (să) covârșesc covârșeam covârșii covârșisem
a II-a (tu) covârșești (să) covârșești covârșeai covârșiși covârșiseși
a III-a (el, ea) covârșește (să) covârșească covârșea covârși covârșise
plural I (noi) covârșim (să) covârșim covârșeam covârșirăm covârșiserăm, covârșisem*
a II-a (voi) covârșiți (să) covârșiți covârșeați covârșirăți covârșiserăți, covârșiseți*
a III-a (ei, ele) covârșesc (să) covârșească covârșeau covârși covârșiseră
Intrare: covârșit
covârșit participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular covârșit covârșitul covârși covârșita
plural covârșiți covârșiții covârșite covârșitele
genitiv-dativ singular covârșit covârșitului covârșite covârșitei
plural covârșiți covârșiților covârșite covârșitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)