covârșit², ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 106 / V: ~văr~, ~roș~ / Pl: ~iți, ~e / E: covârși] 1 Depășit cu mult ca număr, forță etc. 2 (Înv) Întrecut. 3 (Înv) Lăsat în unnă. 4 (Înv) Inferior. 5 (Înv) Depășit în înălțime. 6 (Înv) Limitat². 7 (Înv) Excedat². 8 (Înv; d. maluri) Inundat. 9 (Înv) Înecat. 10 (Înv) Acoperit. 11 (Înv) Cotropit. 12 (Înv) Copleșit. 13 (Înv) Învins. 14 (Înv) Supus de către cineva. 15 (Înv) Redus la tăcere. 16 (Înv) Covârșitor (7).