COULÓMB, coulombi, s. m. Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secțiunea unui conductor străbătut de curent electric constant de 1 amper. [Pr.: culómb] – Din fr. coulomb.

coulómb sm [At: DN³ / P: cu~ / Pl: ~i / E: fr coulomb] Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secțiunea unui conductor străbătut de un curent electric constant de 1 amper.

COULÓMB, coulombi, s. m. Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secțiunea unui conductor străbătut de un curent electric constant de 1 amper. [Pr.: culómb] – Din fr. coulomb.

COULÓMB, coulombi, s. m. Unitate practică de sarcină electrică, egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent constant de un amper într-o secundă. – Pronunțat: cu-.

COULÓMB s.m. Unitate practică cu care se măsoară sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent constant de un amper într-o secundă. [Pron. cu-. / < fr. coulomb, cf. Coulomb – fizician francez].

COULÓMB [CU-] s. m. unitate de măsură a sarcinii electrice, sarcina transportată de un curent continuu și constant de un amper pe secundă. (< fr. coulomb)

Coulomb m. fizician francez, inventatorul balanței de torsiune spre a măsura cele mai mici forțe de magnetism și de electricitate (1736-1806).

coulómb [ou pron. u] s. m., pl. coulómbi; simb. C

coulómb s. m. [cou- pron. fr. cu-], pl. coulómbi; simb. C

coulomb (cit. culomb)

COULOMB [culõ], Charles de (1736-1806), fizician francez. A descoperit (1785) legile fundamentale ale electrostaticii și magnetostaticii și a inventat balanța de torsiune.