cotroc n. adăpost: pisicile își fac cotroc prin straiuri. [Origină necunoscută].

cotróc și -óg n., pl. oace, oage (cp. cu astruc). Ban. Trans. Culcuș.

COTROC subst. ard. (adăpost). 1. Cotroci, fam. (Tel 58). 2. Cotrăcen Gh. din București (17 B IV 448). 3. Cotroceni s. și m-re; – tt. mold. și munt. (Argeș); cf. Cotrăceni și Cotărciani < Cotarcă, sau < Cotorc. 4. Cutroci, fam. ar. (Cara 34).

cotroc, cotroace, s.n. (reg.) adăpost, culcuș.