2 intrări
5 definiții
cotróc sn vz cotlon
cotróc, cotroáce, s.n. (reg.) adăpost, culcuș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotroc n. adăpost: pisicile își fac cotroc prin straiuri. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotróc și -óg n., pl. oace, oage (cp. cu astruc). Ban. Trans. Culcuș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
COTROC subst. ard. (adăpost). 1. Cotroci, fam. (Tel 58). 2. Cotrăcen Gh. din București (17 B IV 448). 3. Cotroceni s. și m-re; – tt. mold. și munt. (Argeș); cf. Cotrăceni și Cotărciani < Cotarcă, sau < Cotorc. 4. Cutroci, fam. ar. (Cara 34).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cotroc
cotroc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Cotroc