cotorosit¹ sn vz cortorosit¹

cotorosit², ~ă a vz cortorosit²

cortorosi [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 315/18 / V: cotorăsi, cotorisi, coto~, cuturisi / Pzi: ~sesc / E: bg куртуливать] (Îvp) 1 vr A se debarasa de ceva inutil. 2 vr A se mântui. 3-4 vtr A (se) scăpa de cineva indezirabil. 5 vr A se debarasa de ceva supărător. 6-7 vtr A (se) salva de un necaz. 8-9 vtr A (se) dezbăra de un viciu. 10 vr A se elibera. 11 vr A fugi de undeva. 12 A pleca, a elibera locul.

cortorosit¹ sn [At: PRALE, ap. DA ms / V: cotorăs~, cotoris~, coto~, cuturis~ / Pl: ~uri / E: cortorosi] (Îvp) 1 Cortorosire (1). 2 Mântuire. 3-6 Cortorosire (3-6). 7 Eliberare. 8-9 Cortorosire (8-9).

cortorosit², ~ă a [At: MAT. FOLK., 133 / V: cotorăs~, cotoris~, coto~, cuturis~ / Pl: ~ați, ~e / E: cortorosi] (Îvp) 1 Care s-a debarasat de ceva inutil Si: descortorosit² (1). 2 Mântuit². 3 Scăpat de o persoană indezirabilă Si: descortorosit²(3). 4 Care s-a debarasat de ceva supărător Si: descortorosit² (4). 5 Salvat de un necaz Si: descortorosit² (5). 6 Dezbărat de un viciu Si: descortorosit¹. 7 Eliberat². 8 Fugit de undeva Si: descortorosit². 9 Care a plecat, eliberând locul Si: descortorosit².

cotorăsit², ~ă a vz cortorosit²

cotorăsit¹ sn vz cortorosit¹

cotorisit², ~ă a vz cortorisit²

cotorisit¹ sn vz cortorisit¹

cotorosi² vi [At: GORUN, ap. DA / Pzi: ~sesc / E: mg kotorázni] (Reg) A cotrobăi făcând dezordine.

cuturisi v vz cotorosi

cuturisit, ~ă a vz cotorosit

COTOROSI, cotorosesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se descotorosi. Omul se mai cotorosește de unele apucături. STĂNOIU, C. I. 143. De prieteni m-am cotorosit, petrecerilor le-am pus cruce. M. I. CARAGIALE, C. 92. Jicnicerul Simeon ieși după dînsul, deznădăjduit că nu se poate cotorosi de proprietatea lui. NEGRUZZI, S. I 303 ◊ Tranz. (Rar) Mă cotorosiră de subofițerul meu. RUSSO, O. 52.

cortorosì v. a se scăpa de cineva sau de ceva: se cortorosise de sărăcie ISP. [Bulg. KURTULISAM].

cotorosí v. Mold. a se scăpa de cineva: am să mă cotorosesc de fată AL. [V. cortorosì].

cortorosésc (Munt.) și cotorosésc (Munt. Mold.) v. tr. (bg. kurtulisŭ, d. turc. kurtarmak, a libera, a salva, kurtulmak, a se cotorosi. Cp. cu mîntuĭ). Fam. Liberez, scap, descarc: a te cortorosi de un om, de-o belea. V. refl. M’am cortorosit de el. – Și descotorosesc (Mold.). V. dezbar.

cotorosésc, V. cortorosesc.

cotorosi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cotorosesc, 3 sg. se cotorosește, imperf. 1 sg. mă cotoroseam; conj. prez. 1 sg. să mă cotorosesc, 3 să se cotorosească; imper. 2 sg. afirm. cotorosește-te; ger. cotorosindu-mă

!cotorosi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cotorosește, imperf. 3 sg. se cotorosea; conj. prez. 3 să se cotorosească

cotorosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotorosesc, imperf. 3 sg. cotorosea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotorosească

CORTOROSI vb. v. debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra, scăpa.

cortorosi vb. v. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. SCĂPA.

cotorosi (-sesc, -it), vb. refl. – 1. A scăpa de ceva sau de cineva, a se degaja, a se dezbăra. – 2. A dispărea, a se face nevăzut. – Mr. cutursire. Formație expresivă (Graur, BL, IV, 105); probabil fără legătură cu tc. kurtarmak „a elibera” (Șeineanu, II, 146; Densusianu, Rom., XXVIII, 76; Cihac, II, 77; Pacu, II, 129). Var. cortorosi, pe care DAR o indică drept forma de bază este destul de rară. – Der. descotorosi, vb. (a scăpa de ceva sau cineva); cotoroseală, s. f. (acțiunea de a dispărea). Cf. cotroci.

cortorosi, cortorosesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a scăpa de cineva, a se descotorosi, a se coroti, a se debarasa, a se elibera, a se lepăda. 2. a se căra, a o șterge.