COTOROSI, cotorosesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se descotorosi. Omul se mai cotorosește de unele apucături. STĂNOIU, C. I. 143. De prieteni m-am cotorosit, petrecerilor le-am pus cruce. M. I. CARAGIALE, C. 92. Jicnicerul Simeon ieși după dînsul, deznădăjduit că nu se poate cotorosi de proprietatea lui. NEGRUZZI, S. I 303 ◊ Tranz. (Rar) Mă cotorosiră de subofițerul meu. RUSSO, O. 52.