13 definiții pentru cotoroanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotoroánță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 323 / Pl: ~țe / E: nct] (Prt) 1 Babă. 2 Bătrână urâtă, fără dinți. 3 Bătrână ursuză, certăreață, răutăcioasă. 4 Bătrână căreia nu-i tace gura, ocărând toată ziua. 5 (Reg) Pețitoare. 6 (Pex) Bărbat clevetitor și ursuz. 7 (Reg; pex) Pețitor. 8 (Pop) Vrăjitoare. 9 (Îvp) Prostituată. 10 (Pop) Femeie blestemată.

COTOROÁNȚĂ, cotoroanțe, s. f. Femeie bătrână și rea; baborniță. ♦ (Pop.) Vrăjitoare. – Et. nec.

COTOROÁNȚĂ, cotoroanțe, s. f. Femeie bătrână și rea; baborniță. ♦ (Pop.) Vrăjitoare. – Et. nec.

COTOROÁNȚĂ, cotoroanțe, s. f. Babă, femeie bătrînă și rea. Ce de bănet are cotoroanța! VISSARION, B. 148. Cotoroanța din cărucior ne osîndise copilăria. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă, o cotoroanță zugrăvită și smălțuită pe care o pusese mai mare peste slugi, să poarte cheile și să ducă grija de toate. CARAGIALE, O. III 29. O mătușă a ei, cotoroanță bună de sugrumat, o pregătește pentru un bătrîn bogat. NEGRUZZI, S. I 323. ♦ (Mitol. pop.) Vrăjitoare. Stînd el acolo și uitîndu-se la cotoroanța de babă... fata... îl zări. ISPIRESCU, L. 260.

COTOROÁNȚĂ ~e f. 1) Babă urâtă și rea; baborniță. 2) folc. Babă care se ocupă cu vrăjitul; vrăjitoare. /Orig. nec.

cotoroanță f. 1. pisică bătrână; 2. fig. babă urîtă și cicălitoare, babă vrăjitoare [V. cotoiu, cu o finală analogică (cf. cloanță, tărăboanță)].

cotoroánță (oa dift.) f., pl. e (cp. cu cotroanțe și cu ung. kotronc, moț). Iron. Hodoroagă, babă hodorogită. – V. bahorniță, hoașcă, zgîrță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotoroánță s. f., g.-d. art. cotoroánței; pl. cotoroánțe

cotoroánță s. f., g.-d. art. cotoroánței; pl. cotoroánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTOROÁNȚĂ s. v. babă, vrăjitoare.

COTOROÁNȚĂ s. baborniță, hoașcă, zgripțuroaică, (reg.) hoancă, hoanghină, (prin Munt.) baborniță, (Mold.) cotoarbă, (fig.) hârcă. (O ~ nesuferită.)

cotoroanță s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.

COTOROANȚĂ s. baborniță, hoașcă, zgripțuroaică, (reg.) hoancă, hoanghină, (prin Munt.) bahorniță, (Mold.) cotoarbă, (fig.) hîrcă. (O ~ nesuferită.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

COTOROÁNȚĂ, cotoroánțe, s. f. 1. (Var.) Zdreanță. 2. Femeie rea, harpie (1), zgripțuroaică (2). (cf. zdreanță)

Intrare: cotoroanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotoroanță
  • cotoroanța
plural
  • cotoroanțe
  • cotoroanțele
genitiv-dativ singular
  • cotoroanțe
  • cotoroanței
plural
  • cotoroanțe
  • cotoroanțelor
vocativ singular
  • cotoroanță
  • cotoroanțo
plural
  • cotoroanțelor

cotoroanță

  • 1. Femeie bătrână și rea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baborniță babă 4 exemple
    exemple
    • Ce de bănet are cotoroanța! VISSARION, B. 148.
      surse: DLRLC
    • Cotoroanța din cărucior ne osîndise copilăria. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132.
      surse: DLRLC
    • Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă, o cotoroanță zugrăvită și smălțuită pe care o pusese mai mare peste slugi, să poarte cheile și să ducă grija de toate. CARAGIALE, O. III 29.
      surse: DLRLC
    • O mătușă a ei, cotoroanță bună de sugrumat, o pregătește pentru un bătrîn bogat. NEGRUZZI, S. I 323.
      surse: DLRLC

etimologie: